⧫ Amanții din Bizanț
În anul în care ultimul împărat bizantin, Constantin al XI-lea, și-a pierdut viața, capitala și Imperiul în bătălia încrâncenată și inegală stârnită de sultanul otoman Mehmet Cuceritorul, ultimul descendent al dinastiei Anghelizilor, Ioannis Anghelos, abia întors din Apusul Europei, și-a pierdut mințile din cauza celor mai pătrunzători doi ochi căprui văzuți vreodată. Apărută pe neașteptate în calea lui în timp ce toată suflarea Constantinopulului îl sărbătorea pentru ultima oară pe Sfântul Spiridon, făptura delicată, cu pielea de fildeș și privirea limpede, de căprioară, s-a dovedit a fi Anna, fiica megaducelui Lukas Notaras, cel care, în următorul an, după două luni terbil de lungi de asediu, va închina Constantinopolul turcilor și va preschimba o iubire imensă într-o teribilă tragedie.
Singura fiică a unei prințese sârbe, crescută și educată de megaducele Lukas Notaras pentru a fi soție de împărat, Anna fusese promisă de mică domnitorului Constantin, dar bizantinul, amenințat de otomani și preocupat să-și salveze coroana muribundă, a rupt logodna când domnița s-a apropiat de 18 ani. Prea tânără pentru a înțelege alianțele politice, Anna Notaras nu s-a simțit ofensată de refuzul politicos al monarhului, iar supărarea nu și-a găsit loc între doi oameni de același rang, dar aparținând unor generații diferite. Mândră, bogată, admirată și recunoscută de greci și de străini pentru frumusețea ei tulburătoare, după anularea logodnei împărătești, Anna Notaras a fost cea mai râvnită și cea mai bine păzită prințesă bizantină până în ziua în care l-a întâlnit pe Ioannis Anghelos.
Bărbat în toată firea, abia trecut de patruzeci de ani, Ioannis Anghelos a văzut în privirea Annei cum trecutul s-a amestecat cu viitorul și nimic altceva n-a mai existat în afară de clipa recunoașterii. Inseparabili, incompatibili și înnebuniți de patima unei iubiri mai puternice decât amândoi, Anna și Ioannis își vor tăinui dragostea de oameni și se vor căsători în taină, cununați de un preot cu har, care le va binecuvânta legământul după ce îl va boteza pe Anghelos, iar mai apoi îl va dezlega de prima lui căsătorie. Îndrăgostită de el pe când avea doar douăzeci și cinci de ani, Ghita, prima soție a lui Ioannis Anghelos, fusese o femei bogată, frumoasă și fericită până când ciuma îi omorâse soțul și cei doi fii. Singură pe lume, Ghita își ascunsese în mănăstiri trupul mâncat de boală până când îl întâlnise pe Ioannis. Aproape moartă și reînviată pentru dragostea lui, Ghita îi dăruise tânărului bogății, un palat și un băiat în schimbul unei căsătorii convenabile, pe care Ioannis Anghelos a suportat-o cțt a putut, dar din care a fugit ca un laș, dorindu-și să rătăcească prin lume până când Ghita va înceta să îl mai caute sau îi va pierde urma.
Fiul al Poetului Orb, un filosof îndrăgit de tatăl lui Mehmet, Murad al II-lea, Ioannis Anghelos era descendent al împăratului Ioan al V-lea. Tată a doi băieți, Manuil și Andronikos, Ioan a fost trădat, obligat să se supună sultanului și să-l recunoască succesor pe unchiul lui Ioannis Anghelos. Moștenitor de drept al Coroanei Bizanțului, Ioannis s-a întors în Constantinopol pentru a-și apăra orașul de hoarda otomană sau pentru a-i îndulci chinurile muribunde. Deși privit cu neîncredere de Giovanni Giustiniani, comandantul genovezilor, Ioannis Anghelos va cumpăra cu pietre prețioase un loc în rândul armatei lui, se va remarca datorită vitejiei și inteligenței lui ieșite din comun și va fi devorat de iubirea pentru Anna și devotamentul pentru un Bizanț al nimănui. Politician lipsit de scrupule și bun strateg, tatăl Annei, Lukas Notaras, îl va câștiga de partea lui pe inginerul armatei grecilor, Johannes Grant, îl va asculta vorbindu-i despre tunelurile Constatinopulului și va vinde secretul semilunei, pierzându-l pe Constantin și grăbind sfârșitul imperiului.
Cuceritor după două luni de asediu a orașului mult râvnit, sultanul Mehmed va pângări creștinătatea bisericilor grecești, va pedepsi trădătorii și va ucide prizonierii acoperind ruinele fostului Constantinopol cu vălurile turcești ale viitorului Istanbul. Rămas fără Anna, martor al asasinării întregii familii a megaducelui Lukas Notaras și dornic să părăsească o viață în care nu mai avea niciun rost, Ioannis Anghelos îl va înfrunta pe sultan cerând-i Coroana Bizanțului. Uimit și speriat de cutezanța Basileului Ioannis Anghelos Paleolog, în cea de-a treia zi de la căderea Constantinopolului, sultanul Mehmet va da ordin călăului să termine odată cu ultimul descendent al dinastiei bizantine a Anghelizilor. Tragică și demnă, moartea Basileului Ioannis Anghelos va fi ultimul zvâcnet al creștinătății îngropată de vie sub semiluna moscheelor turcești și finalul unui roman istoric spectaculos în care puterea și trădarea merg la braț cu iubirea și onoarea.
„Mic, mic este omul în fața unui gigantic zid milenar. Dar timpul devorează. Și cel mai puternic zid, tot se prăbușește cândva. Atunci când se schimbă veacurile.” (Mika Waltari, Amanții din Bizanț, p.239)
Magda Lungu, 24 martie 2018
Mika Waltari – „Amanții din Bizanț”
Editura Polirom, 2011, 492 pagini
Traducere din limba finlandeză de Teodor Palic
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu