⧫ Fii și îndrăgostiți
La câțiva ani după ce a fost ars din temelii vestitul Drum al Iadului, o îmbulzeală de cocioabe strâmbe, acoperite de stuf, împrăștiate pe malul gârlei de pe Greenhill Lane, firma Carston, Waite and Co a construit, în locul rămas gol, Casele de Jos. Trainice și cuviincioase, Casele erau alcătuite din șase imobile, două șiruri de câte trei, față în față, în care locuiau familiile minerilor care săpau la puțurile de cărbune din minele de pe dealurile Derbyshire. Mutată de curând într-o locuință de la capătul șirului frontal, așa încât se bucurau de un fel de rang aristocratic datorat chiriei ceva mai mari decât a locuințelor din mijloc, familia minerului Morel număra deja patru membri, iar cel de-al cincilea urma să se nască peste doar două luni. Micuță și plăpândă, Gertrude Coppard, soția lui Morel, își cunoscuse soțul la o petrecere de Crăciun, iar omul acela blând și prietenos, cu râsul lui plin și răsunător, o fascinase atât de mult încât îl acceptase imediat și firesc. La următorul Crăciun, Gertrude și Walter erau deja căsătoriți, în următoarele trei luni doamna Morel a fost cu desăvârșire fericită, apoi timp de șase luni doar fericită, iar după primul an de căsnicie a început să înțeleagă că tatăl primului ei copil nu va niciodată capabil să o vadă ca pe o făptură independentă de el, cu alte procupări decât gospodăria și creșterea copiilor. Disprețuit de doamna inimii sale și pus la colț cu ironii stilizate, Walter Morel își va îneca amarul în alcool și se va îndepărta din ce în ce mai mult de soție și de cei patru copii pe care Gertrude îi va înconjura cu o dragoste pătimașă, din ce în ce mai sufocantă pe măsură ce ei vor crește, iar ea va îmbătrâni.
William, primul născut al familiei Morel, un copilaș ager și plin de vigoare, s-a dovedit a fi un elev curios și cu mare drag de învățătură. Ambițios și iute din fire, la doisprezece ani a câștigat premiul întâi la o cursă de alergări, iar la șaisprezece ani a ajuns al doilea dintre cei mai buni stenografi și contabili din orășelul cel mai apropiat, Bestwood. Cu o privire albastră, limpede, și cu o fire descrisă, după prima slujbă la birourile cooperativei din Bestwood, William și-a găsit de muncă la Notthingham apoi, după numai un an, a plecat la Londra. Plătit de patronul firmei la care lucra, cu o sumă fabuloasă comparativ cu sărăcia din care plecase, William a început să-și ajute familia cu bani și cadouri de care Gertrude se bucura încercând să mai uite de dorul copilului pe care îl vedea de două ori pe an, numai de sărbători. Fremătând de entuziasm și uimit ca orice om sărac în fața splendorilor Londrei, William se va arunca în noua lui viață, își va găsi prieteni și o iubită dichisită, o domnișoară pe care maică-sa o va privi cu ostilititate, și, desprinzându-se treptat de familia în care se născuse, îi va ceda locul de fiu preferat în inima Gertrudei, lui Paul, cel de-al doilea Morel.
Înzestrat cu o sensibilitate aparte, Paul Morel se născuse cu o fire de artist și o predispoziție spre analiză și contemplare. Pus în umbră de ambițiile fratelui mai mare, Paul crescuse pe deplin conștient de scandalurile interminabile de acasă, de sărăcia amenințătoare și de degradarea ireversibilă a unui tată care nu își găsise nici locul, nici rostul. Boem și timid, ori de câte ori se simțea neînțeles, Paul se ascundea după fustele maică-sii, iar între mamă și fiu se înfiripase o legătură aparte, subtilă și profundă, mult mai puternică decât relația firească dintre o mamă și copilul mijlociu. După ce William a încetat să mai trimită banii atât de necesari familiei Morel, Paul și-a găsit și el o slujbă, la un atelier de articole chirurgicale, iar câștigul lunar i l-a oferit maică-sii ca o consolare în schimbul lipsei de atenție a fratelui mai mare și ca o confirmare că el, adolescentul slăbănog și visător, este capabil să își ajute familia. Îndrăgostit de Miriam, apoi de Clara, prezent la drama morții lui William și scut împotriva mârlăniilor lui Walter Morel, Paul va deveni stâlpul de susținere al familiei Morel renunțând pentru binele și de dragul maică-sii la viața sa personală. Firul vieții acestui copil delicat, - personajul principal al romanului, încâlcit de dragostea bolnăvicioasă pentru maică-sa și întins ca un elastic de toate nefericirile familiei pe care Paul le-a simțit înmiit -, se înnoadă sau se împiedică în toate nehotărârile care îi dau viața peste cap și îl macină pe dinăuntru, dar merge mai departe, așa cum poate, iar dintre toți cei patru frați, Paul va fi singurul care își va vedea visul cu ochii. Îzbânda lui ca pictor și căsătoria cu Miriam, iubita din adolescență, vor fi pentru Paul războiul câștigat în ciuda tuturor bătăliilor cu sine însuși și cu întreaga lume pe care le-a pierdut în prima parte a vieții.
Parțial autobiografic, - moartea mamei sale, de care era foarte atașat, va fi redată de Lawrence în ultima parte a romanului -, psihologic și ușor de urmărit prin intermediul emoțiilor și gândurilor necenzurate ale personajelor sale, romanul captivează prin cursivitate și uimește prin profunzime. Toate, dar absolut toate personajele, fie ele principale sau secundare, au rolul și locul lor în poveste, depind de celelalte și influențează la rândul lor, reușind să se integreze admirabil într-un întreg armonios.
„Fiind fii unor mame ai căror soți călcaseră în picioare, cu brutalitate, tot ce era sacru în feminitatea lor, deveniseră neîncrezători și sfioși. Ar fi fost gata să treacă în orice moment peste ei înșiși decât să-și atragă vreun reproș din partea unei femei, pentru că orice femeie era ca mama lor, și imaginea mamei îi inhiba până la refuz. Ar fi ales mai curând tristețea celibatului, decât să riște a provoca o suferință unei femei.” (D.H. Lawrence, Fii și îndrăgostiți, p.354)
Magda Lungu, 02 martie 2018
D. H. Lawrence – „Fii și îndrăgostiți”
Editura Polirom, 2011, 528 pagini
Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu