⧫ Cititorul
Într-o Germanie care încerca din răsputeri să se ridice după ce fusese trântită la pământ de un război terminat de curând, unui adolescent subțirel și bolnăvicios care ieșise prima dată din casă după o hepatită care-l ținuse la pat din toamnă până în primăvara următoare, i s-a făcut rău în drumul de la școală spre casă. Sprijinit de un zid, alb la față și tremurând din toate încheieturile, băiatul va fi zărit de o femeie care se întorcea de la muncă și va fi ajutat să-și revină. Această întâlnire întâmplătoare între un adolescent naiv, la început de viață, și o femeie matură cu un trecut dureros va declanșa o legătură neobișnuită, stranie, întreruptă la un moment dat pentru a fi reluată și continuată într-un mod cu totul neobișnuit.
La doar cincisprezece ani, Michael Berg a fost atât de impresionat de ajutorul primit din partea unei străine încât a povestit acasă mica lui aventură. Dacă mama băiatului nu ar fi insistat ca Michael să-i transmită personal mulțumiri femeii care îl ajutase, povestea s-ar fi terminat înainte să fi început, iar întâmplarea din ziua acelui februarie ar fi devenit o amintire peste care fiecare an ar fi așternut din ce în ce mai multă uitare. Dar așa, trimis de mamă cu un buchet de flori drept mulțumire petr ajutorul oferit, Michael a căutat-o pe femeia necunoscută în blocul lângă care i se făcuse rău, iar cineva, un bărbat care tocmai ieșise dintr-un apartament, l-a îndrumat spre locuința doamnei Schmitz.
De două ori mai în vârstă decât băiatul, doamna Schmitz l-a primit pe Michael într-o locuință înghesuită și rece, i-a mulțumit pentru flori, și-a schimbat halatul lejer, purtat în casă, cu alte haine, o fustă și o bluză, și l-a rugat să o însoțească vreo câțiva pași. Atras fără să înțeleagă de ce de femeia care nu i s-a părut nici foarte frumoasă, nici nemaipomenit de deșteaptă, nici într-un oricare alt fel care să îi fi provocat imaginația sau simțurile, Michael se va întoarce după o săptămână în blocul învechit, iar doamna Schmitz, uimită de vizita fără niciun rost a școlarului, va asculta cu răbdare o motivație copilărească după care îl va concedia pe adolescent cu un gest hotărât, dar prietenesc. Insistent, dar fără să își dorească ceva anume, Michael va reveni în blocul gri exact la timp pentru a o ajuta pe doamna Schmitz să transporte câteva găleți de cărbuni din pivniță, pe scări, până la etajul al doilea. Sufocat de praful cocsului, murdar și transpirat după o muncă cu care nu era obișnuit, Michael va fi invitat să se spele. În doar câteva săptămâni, baia va fi inclusă în ritualul unei incredibile iubiri.
După o perioadă de dragoste secretă. ascunsă de părinți și de colegi, dar savurată din plin de adolescentul rezervat și timid transformat rapid într-un tânăr îndrăzneț și cu drag de învățătură, Hanna va dispărea din orașul dragostei lor fără să fi spus că ar avea de gând să se mute și fără să fi lăsat vreun bilet care să justifice plecarea sa pe nepusă masă. Peste doar câțiva ani, va reapărea în viața lui Michael la fel de brusc cum dispăruse, doar că, de această dată, într-o cu totul altă postură. Acuzată într-un proces la care Michael, student fiind, fusese invitat să participe, Hanna Schmitz va fi judecată pentru crime de război și condamnată la închisoare pe viață. Scârbit de tot ce auzise în sala de judecată, șocat că prima lui dragoste o împărțise cu o fostă gardiană SS într-un lagăr al morții, Michael va încerca să înțeleagă comportamentul femeii alături de care trăise o primă și de neuitat iubire. Întrebându-și tatăl - profesor de filosofie preocupat de problemele morale ale omenirii -, despre adevăr și demnitate și vizitând un fost lagăr de concentrare, Michael Berg va retrăi dragostea din adolescență și își va aminti ritualul cititului și cu cât de multă plăcere îl asculta Hanna atunci când îi citea din cărțile preferate.
La câțiva ani de la procesul Hannei, divorțat după ce fusese soț al unei colege de facultate și tată al unei fetițe de care nu avusese parte, Michael își va dedica viața studiului istoriei dreptului, iar în puținul timp liber rămas între călătorii și biblioteci va relua ritualul care îi fusese atât de drag în adolescență, cititul. La ani distanță de la prima lui iubire, vocea care-i citea cândva Hannei va fi întregistrată, iar casetele cu cărțile citite vor fi trimise, periodic, la închisoarea de femei. După primirea acestor casete, Hanna Schmitz va cere conducerii închisorii și va primi cărțile din care Michael îi citise. Urmărind cuvânt cu cuvânt, caseta și cartea, Hanna va învăța să scrie și să citească pentru a putea înțelege, din cărțile găsite în biblioteca închisorii, ce este Holocaustul și ce s-a întâmplat în lagărul morții în care ea muncise ca o simplă angajată. Drama fostei analfabete care se făcuse vinovată de un raport pe care nu l-ar fi putut scrie, știută doar de Michael, este motivul pentru care fostul adolescent devenit scriitor, va încerca să-și explice și să explice, la zece ani de la moartea deținutei, care dintre ei doi a fost cel mai vinovat și cine a suferit cel mai tare.
„Din afară, nu se vede dacă cineva se leapădă de celălalt sau doar păstrează discreție, menajează, evită unele chestiuni penibile sau neplăcute. Dar cel ce nu-și asumă o stare de lucruri o știe cu precizie. Iar unei legături i se ia pământul de sub picioare prin simpla neasumare, în egală măsură ca și prin variantele spectaculoase ale trădării.” (Bernard SCHLINK, Cititorul, p.71)
Magda Lungu, 12 ianuarie 2018
Bernhard Schlink – „Cititorul”
Editura Polirom, 2011, 208 pagini
Traducere din limba germană: Ana Mureșanu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu