⧫ Toate bufnițele
Salvat din mâinile lui Ene Tiriplici, mecanicul scos din minți de ultima năzdrăvănie a puștanilor care nu știau ce să mai inventeze pentru a se distra, Lucian, un ștrengar de unsprezece ani, va fi invitat de salvatorul apărut din senin, la el acasă. Curios și vorbăreț, puștiul îl va impresiona pe străinul abia mutat din București în orășelul de la poalele muntelui, iar admirația copilului pentru savantul elegant și distins va deveni, peste ani, o amintire atât plăcută, încât o va retrăi, ori de câte ori viața îi va arunca în față, încă o provocare.
Două povești de viață, o singură chemare
Cel mai mic fiu al unui învățător de țară, Lucian copilărise lipsit de griji și pus pe șotii până în seara în care l-a cunoscut pe Emil Stratin, un domn în jur de șaizeci de ani, care a preferat tovărășia băiețelului spontan și zâmbăreț, în locul altor prietenii, mature sau sclipitoare, cu oameni de vârsta lui. Pensionar cu acte în regulă, Emil Stratin trecuse printr-un infarct, fusese internat în câteva spitale, depășise o operație complicată la București, se dusese pentru următoarea la Paris, se vindecase de-o boală și se îmbolnăvise de alta. Chiriaș pentru două săptămâni în casa văduvei Mioara Rugea, Emil Stratan descoperise liniștea necesară pasiunii lui din tinerețe, scrisul. Iar după ce umpluse un caiet galben, gros, cumpărat la repezeală de la un chioșc de pe stradă, cu tot ce-i trecuse prin cap, vânduse apartamentul din București și își închiriase o cameră în casa doamnei Rugea, pentru o perioadă nedeterminată. Imun la vrăjile tehnologiei moderne, Emil Stratin nu avea în camera închiriată nici televizor, nici telefon mobil, iar în zilele în care nu simțea nevoia să scrie, își invita copilul-prieten la plimbări prin pădure, concerte de Bach la el acasă și discuții lungi, în urma cărora Lucian rămânea atât de încântat, încât își dorea să-i poată oferi și el, bătrânului lui prieten, ceva care să-l fericească măcar un sfert din cât se simțea el de fericit.
Martor fără de voie al amintorilor lui Emil, Lucian va trăi coșmarul unui război pe care nu-l va înțelege, la fel cum nu va înțelege de ce un tată și un bunic au fost arestați și aruncați într-un lagăr din care vor ieși, după șapte ani, neoameni. Împletite ca cele două culori ale șnurului de mărțișor, viața lui Emil povestită lui Lucian și privită de acesta prin ochi de copil, capătă dimensiuni monstruoase. În loc să înțeleagă, prea mic pentru a putea cuprinde tot universul unor spaime pe care nu le-a trăit, Lucian va simți grozăviile unor vieți distruse de un război sau mutilate de închisori și le va purta cu el, împreună cu toate amintirile frumoase ale același ani, superbi, la care se va întoarce în timp, ca la un balsam magic, vindecător al propriilor răni căpătate în timpul facultății și a scurtei căsătorii terminate brutal, cu un accident înfiorător și o minciună teribilă.
După o copilărie în care năzdrăvăniile au fost mult mai apreciate decât școala, cu mintea dechisă de Emil Stratin și sufletul împlinit de un model masculine de care nu avusese parte, Lucian cel inteligent și creativ va termina liceul, va termina și facultatea, se va însura cu Lia, va fi fericit în primii doi ani după care, ca inginer de șantier, mai mult pe drumuri decât acasă, va îndura, pe lângă despărțirile de tânăra lui soție, și neajunsurile teribilor ani ai neîmplinirilor unei cariere pe care nu și-o mai dorea. După nașterea Irinei, primul copil, Lucian se va muta în București și va munci ca nebunul pentru a plăti ratele apartamentului mult visat. Singură și nefericită, chinuită de doruri și lipsuri, Lia va renunța la o familie închipuită și își va pierde viața într-un accident stupid, împreună cu un înlocuitor al soțului mereu plecat. Șocat de trădarea Liei și nevoit să o ascundă familiei și tată al unui copil de care nu va reuși să se apropie, Lucian va căuta în fel și chip să-și umple golurile unei vieți plictisitoare și neîmplinite. Tânăr și rănit, la 23 de ani va fi vizitat de Emil Stratan care-i va oferi caietul lui galben, cel din copilărie, și încă un caiet, identic și gol, care va aștepta răbdător să fie umplut cu o poveste.
Romanul tuturor bufnițelor
Atrăgător și energizant, romanul tuturor bufnițelor amestecă firescul copilăriei cu înțelepciunea și rafinamentul unui final de viață trăită prin biblioteci și săli de concerte. Din generații diferite, dar asemănători prin personalitate și nesaț pentru descoperiri, Lucian și Emil Stratin sunt povestitorii unor vieți în care au observat detalii semnificative și s-au decis, să devină scriitori. Pentru a putea așterne, în caiete galbene, toate bufnițele care le-au terorizat viețile cu aparițiile lor neașteptate și aducătoare de nenoroc.
„Nu mi-am propus niciodată să vînd gogoși, nici cu zahăr, nici cu gem, am privit lucrurile pur și simplu, le-am luat așa cum sînt, cum au fost, am căutat cel mult, rar, să ghicesc ce se ascunde în spatele lor.” (Filip Florian, Toate bufnițele, p.116)
Magda Lungu, 07 ianuarie 2023
Filip Florian – Toate bufnițele
Editura Polirom, 2022, 288 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu