⧫ Paradis
Încredințat drept zălog de tatăl său negustorului Aziz în schimbul unei datorii pe care nu mai reușea să o plătească, Yusuf este nevoit să părăsească orășelul în care se trăia liniștit și să plece într-un loc despre care auzise câte ceva din poveștile bătrânilor. La numai doisprezece ani, băiețelul vândut pe câțiva bănuți, prea mic pentru a înțelege ce i se întâmplă, va lăsa în urma lui o viață tihnită și se va avânta în necunoscut maturizându-se din ce în ce mai mult pe măsură ce se va îndepărta din ce în ce mai tare de copilăria neterminată.
Însurat cu o arăboaică dintr-o familie din Kilwa, nu chiar prințesă, dar foarte bogată, tatăl lui Yusuf fusese nevoit să învețe fel de fel de meserii pentru a-și încânta mireasa cu daruri și podoabe care ar fi putut să o convingă că tânărul ei soț îi poate asigura măcar o parte din luxul în care fusese crescută. Întâi paznic la un depozit de fildeș, apoi funcționar și curier, tatăl lui Yusuf a muncit din greu sperând să-și păstreze nevasta, dar după opt ani de încercări zadarnice, femeia cu care se însurase se va întoarce la familia ei luând cu ea și copiii, cei doi băieți care se născuseră între timp. Dezamăgit că nu reușise să clădească un cămin alături de femeia pe care o iubise, tatăl lui Yusuf se va însura a doua oară cu fiica unui amărât din tribul Taica, iar datoriile rămase din prima căsnicie se vor înmulți până când vor ajunge să îl sufoce. După ce s-a gândit în fel și chip cum ar putea să scape de cămătarii care-l vânau zi și noapte, tatăl lui Yusuf va găsi o singură soluție și va accepta să-și trimită copilul la muncă, drept plată în schimbul sumei datorate negustorului Aziz.
Călătoria cu trenul de acasă într-un oraș străin nu i-a plăcut lui Yusuf, la fel cum nu i-a plăcut nici noua casă înconjurată de un zid alb, lung, cu creneluri, deasupra căruia se înălțau coroanele unor copaci ce păreau să aparțină unei grădini interioare. Întâmpinat cu strigăte entuziaste de un tânăr pe nume Khalil, Yusuf va fi prezentat imediat obișnuiților casei ca ruda săracă venită de departe pentru a munci în prăvălia negustorului Aziz, iar în următoarele săptămâni își va dovedi istețimea învățând rapid cum să cântărească mărfurile, să vândă produsele cerute de clienți și cum să vorbească cu bătrânii care nu suportau să fie contraziși și cu femeile al căror chipuri erau acoperite de voaluri. Vrednic la muncă și cuviincios cu toată lumea, Yusuf va câștiga în câteva luni prietenia tânărului Khalil, respectul bătrânului grădinar al oazei în care creșteau copaci cu fructe pe care învățase să le deosebeasă și bunăvoința bogatului Aziz, negustorul care călătorea de-a lungul și de-a latul Africii pentru a cumpăra și a-și vinde mărfurile.
Învitat să îl însoțească în câteva dintre aceste călătorii, Yusuf îl va cunoaște pe Aziz într-o postură diferită de cea a bărbatului mereu cu zâmbetului pe buze, dispus să-și mulțumească clienții cu mărfuri pentru toate gusturile, oferite cu gesturi largi, însoțite de cuvinte măgulitoare sau glume cu subînțeles. Conducător al expediției sau căpetenie a caravanei, de un calm desăvârșit în pofida tuturor greutăților întâmpinate, Aziz vorbea rareori, iar când tăcea avea o atitudine de detașare amuzată care impunea respect atât celor care îl însoțeau, cât și celor care îl vedeau pentru prima oară. Chicotind în barbă în timp ce asculta balivernelele hamalilor sau încruntându-se când avea ceva neplăcut de rezolvat, Aziz era copleșit de o tristețe apăsătoare atunci când rămânea singur sau credea că nu-l vede nimeni. Surprins că bărbatul care părea să aibă tot ce își dorește ascunde o nemulțumire care îl neîmplinește Yusuf va încerca să afle cauza acelei mâhniri care îi întuneca privirea.
Trecuseră deja doi ani de când plecase de acasă, iar la paisprezece ani Yusuf se transformase într-un adolescent frumușel și curățel, numai bun de însurat după legile nescrise ale Africii. Fără să-i fi trecut prin minte că poate trezi pasiuni nebune, Yusuf fusese zărit în grădina în care-i plăcea atât de mult să se plimbe atunci când nu avea ceva mai bun de făcut, de prima soție a lui Aziz. Bolnavă și puțin nebună, femeia îl urmărise pe Yusuf de la fereastră și îi ceruse soțului permisiunea să îl cunoască mai bine pe adolescent. Enervat la culme de insistențele femeii, Aziz îl îndepărtase pe Yusuf din casa lui luându-l în două dintre călătorii, iar apoi abandonându-l în casa altui negustor în care Yusuf va munci alți doi ani fără să înțeleagă de ce este nevoit să rămână într-un alt loc necnoscut în care din nou nu cunoștea pe nimeni. Ca și în casa lui Aziz, Yusuf își va face și aici prieteni, va fi îndrăgit de cei doi stăpâni, Hamid și soția lui Maimuna, și îl va cunoaște pe imam. Citind și recitind Coranul, Yusuf va prinde drag de lectură și va afla din cărțile împrumutate că lumea este mult mai mare decât Africa pe care o văzuse în călătoriile în care fusese cu Aziz.
Din clipa în care Yusuf va reuși să înțeleagă sensul cuvintelor citite va privi Africa dintr-o altă perspectivă. Toate superstițiile învățate, poveștile auzite despre europeni și legendele înșirate de bătrâni în zilele de sărbătoare, le va interpreta și le va repovesti copiilor care se vor aduna seara în odăița lui, cuminți și pregătiți să asculte vocea lui limpede și sfătoasă. Bucuria lui Yusuf de a împărtăși celor mici cele știute se va transforma, după reîntoarcerea în casa lui Aziz, în plăcerea de a vorbi cu Khalil, cu sora lui Amina și chiar cu Stăpâna, Zulekha, soția negustorului, femeia care credea în nebunia ei că tânărul de șaptesprezece ani are puteri vindecătoare. Dialogurile dintre Yusuf acum matur și membrii familiei negustorului sunt încărcate de semnificații și de mult dramatism. Înțelegând că nu aparține acelei lumi fatidice, a renunțărilor, Yusuf va găsi în el puterea de a înfrunta o Africă sălbatică și nedreaptă și va pleca, evadând din Paradis.
Plin de povești, mituri, legende, supersiții și descrieri ale unor peisaje de o coloratură incredibil de vie și de nuanțată, Paradisul lui Gurnah este romanul unei alte lumi, fabuloasă și aproape necunoscută.
„Dis-de-dimineață vârful muntelui era ascuns de nori, dar, pe măsură ce soarele căpăta puteri, norii dispăreau, scoțând la iveală culmea înghețată. Într-o parte, câmpia se întindea cât vedeai cu ochii. În spatele muntelui, îi spuseseră unii care mai fuseseră pe acolo locuiau războinicii prăfuiți care mânau vite și beau sângele animalelor lor.” (Abdulrazak Gurnah, Paradis, p.87)
Magda Lungu, 04 septembrie 2022
Abdulrazak Gurnah – ”Paradis”
2021 - Premiul Nobel pentru Literatură
Editura Litera, 2022, 336 pagini
Traducere din limba engleză: Andreea Năstase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu