⧫ Abandon
În întunericul zorilor de zi, într-un orășel african apropiat de Mombasa, localnicii au găsit trupul rănit și murdar al unui necunoscut ce nu părea a fi de prin partea locului. Milos din fire și curios să afle povestea bărbatului apărut, de nicăieri, în drumul lui, unul dinte localnici, Hassanali, l-a luat pe necunoscut la el acasă și i-a purtat de grijă cum s-a priceput el mai bine până ce s-a mai întremat și a putut fi transportat într-un alt loc, mai spațios și mult mai confortabil decât căsuța modestă a prăvălierului. Îngrijit cu pricepere și hrănit cu răbdare, necunoscutul rătăcit în orașul de pe coasta Oceanului Indian se va însănătoși grabnic și se va întoarce în casa musulmanului pentru a-i mulțumi că i-a salvat viața. Recunoștința străinului, primită cu uimire de cei ai casei, se va transforma treptat într-o apropiere nepermisă dintre un european și o musulmană. Începută bine și sfârșită tragic, povestea de dragoste dintre Rehana și Azad, doi tineri aparținând unor culturi diferite, va pune pe jar toată Mombasa, iar amintirea iubirii lor va tulbura liniștea următoarelor trei generații.
Născută cu un an înaintea lui Hassanali, Rehana avea șaisprezece ani când tatăl lor a murit și le-a lăsat în grijă o mamă suferindă și o prăvălie despre care cei doi copii nu știau prea multe. Imediat după înmormântarea tatălui, Hassanali s-a simțit obligat să se ocupe de magazin, iar ritmul vieții lui s-a adaptat moștenirii pe care a primit-o fără să și-o fi dorit. Neobosit și fără să accepte niciun ajutor din partea mamei sau a surorii mai mari, Hassanali a preluat afacerea familiei la doar cincisprezece ani și s-a dedicat comerțului reușind să supraviețuiască în colțul lui de oraș și să asigure celor două femei strictul necesar unui trai modest, dar decent. În umbra fratelui mai mic, Rehana a crescut fără grija zilei de mâine, râvnită de bărbații care și-a fi dorit-o soție și invidiată de femeile uimite de îndrăzneala cu care tânăra refuza cererile în căsătorie primite direct sau transmise tradițional, prin intemediul lui Hassanali.
Apariția europeanului în casa Rehanei i-a trezit fetei niște simțăminte pe care le credea uitate. În anul în care Rehana împlinise douăzeci și doi de ani, un alt străin, un negustor care navigvase sute de mile cu barca spre un tărâm necunoscut și le cunoștea familia de când se întâlniseră, întâmplător, în India, se împrietenise cu Hassanali și devenise unul dintre cei mai așteptați oaspeți ai casei. Îndrăzneț, cu zâmbetul pe buze, spontan și în largul lui, Azad deborda de optimism și împrăștia în jurul lui fericire cu simplitate și fără să ceară nimic în schimb. Fascinată de înfățișarea lui curată și agreabiă și de vocea însuflețită care povestea întâmplări de pe meleaguri necunoscute, Rehana s-a simțit atrasă de bărbatul cu fața albă și netedă, în timp ce el, Azad, o privea visând cu ochii deschiși la clipa în care urma să o ceară de nevastă. Nunta lor grabnică n-a fost o surpriză pentru Hassanali care sperase în secret să-i vadă împreună, surpriza a venit în anul următor când Azad a plecat în India și nu s-a mai întors acasă. Cinci ani a așteptat Rehana să primească măcar un semn venit de departe, iar în al șaselea an a înțeles că veștile care i-ar mai fi stins din dor nu vor mai fi primite niciodată. Cu inima frântă, urându-l și în același timp iubindu-l pe bărbatul care o adorase, apoi o părăsise, Rehana a învățat din nou cum să trăiască singură.
Martin Pearce, englezul salvat de la o moare sigură de Hassanali, i-a trezit Rehanei același dor ca și Azad. La fel de îndrăzneț ca fostul soț, la fel de alb și de irezistibil, Martin a câștigat afecțiunea tinerei la fel cum o făcuse și Azad cu șapte ani în urmă și, întocmai ca și el, a lăsat-o în urmă atunci când a plecat, pentru totdeauna, de pe continent. Cu inima de două ori frântă, Rehana nu s-a mai căsătorit niciodată și nici nu a mai iubit pe nimeni. Copila ei, născută dintr-o dragoste pe furate a crescut-o în religia musulmană și a ferit-o de privirile străinilor cuceritori, dar nestatornici. Nepoata Rehanei, Jamila, a aflat de iubirile bunicii din amintirile aproape șterse ale mamei, dar nu s-a sinchisit să separe adevărul de născocirile unei minți prea înfierbântate. Răsfirată peste trei generații, viața neîmplinită a Rehanei o va ajunge pe Jamila într-un prezent pentru care trecutul nu mai avea o foarte mare importanță. Cine s-ar fi putut gândi că tocmai acel trecut, aproape uitat, avea să atârne atât de greu încât să dezbine o altă mare iubire? Rashid, cel care va deapăna amintirile a trei generații, va fi cel care va asista neputiincios la drama trăită de fratele lui, Amin, cel care, îndrăgostit de Jamila, va trebui să-și ferească iubirea de privirile indiscrete ale celor care nu uitaseră și nu iertaseră trecutul Rehanei.
Prezentul lui Rashid, tânărul plecat din Zanzibar la Londra, pentru studii, la jumătate de secol după moartea bunicului prăvălier, tatăl lui Hassanali și al Rehanei, este motivul principal al naratorului de a ne invita să comparăm regimul colonialist dintr-un orășel din Kenya anilor 1900 cu viața africană a locanicilor contemporani cu independența de la mijlocul secolului al XX-lea. Atent la detalii și dezarmant de sincer, Abdulrazak Gurnah introduce cititorul, în ritmul sublim al iubirilor interzise, în universul musulman african aproape necunoscut celor care n-au îndrăznit să se apropie îndeajuns de mult încât să întrevadă o Africă cu bune și cu rele, extrem de colorată, care trezește toate simțurile ca un parfum când dulce, când acrișor, dar mereu puternic și seducător.
„E remarcabil, nu-i așa, că oamenii ăștia au supraviețuit secole întregi fără să scrie nimic, a murmurat Frederick aplecându-se să-și desprindă niște scaieți din șosete. Totul e memorat și dat mai departe, și au trebuit să aștepte ca episcopul Steere să-și facă apariția în Zanzibar în anii '70 ca să le sistematizeze gramatica. Cred că am dreptate dacă spun că e valabil peste tot în Africa, nu?” (Abdulrazak Gurnah, Abandon, p.134)
Magda Lungu, 03 septembrie 2022
Abdulrazak Gurnah – ”Abandon”
2021 - Premiul Nobel pentru Literatură
Editura Litera, 2022, 352 pagini
Traducere din limba engleză: Andreea Năstase
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu