⧫ Insula din ziua de ieri
Naufragiat pe o corabie părăsită, în apropierea unei insule, Roberto della Griva, un tânăr nobil italian din secolul al XVII-lea, rememorează anii războiului, șantajul politic și călătoriile peste mări și țări în care a supraviețuit și a dus la bun sfârșit misiuni delicate și primejdioase. Dacă ar ajunge la insulă, ar mai avea o șansă, dar tânărul nu știe să înoate. Încercând în fel și chip să părăsească puntea corabiei și să se apropie de locul în care timpul se poate da înapoi, dar eșuând de fiecare dată, bărbatul simte că începe să-și piardă mințile. Pentru a rămâne lucid și a amâna cât mai mult deznodământul, Roberto se pune pe scris și așterne pe hârtie himerele și aventurile care l-au adus în apropierea insulei misterioase.
Întâiul născut al familiei Pozzo di San Patrizio, Roberto s-a bucurat în anii copilăriei de o educație aleasă, supravegheată îndeaproape de un tată care vorbea franțuzește cu soția, în dialect cu țăranii și în italiana cultă cu străinii. Singur la părinți și fără prieteni de vârste apropiate, băiatul și-a petrecut primii șaisprezece ani rătăcind plictisit prin conac , visând la țări îndepărtate, învățând sau citind romane și poeme cavalerești din biblioteca găsită în turnul de miazănoapte. Liniștiți și aproape la fel, anii au trecut rând pe rând și doar două au fost episoadele care l-au marcat suficient de mult încât să le țină minte. Primul, descoperirea umbrei unui frate pierdut, pe care și-ar fi dorit să îl cunoască, l-a bucurat la fel de care pe cât l-a întristat, iar al doilea, o vindecarea miraculoasă, l-a pus serios pe gânduri. Din ce în ce mai fascinat de secretul familiei, geamănul Ferrante, de prafuri și de puterile lor, Roberto a început să își imagineze un viitor dedicat unei singure misiuni, zădărnicită de răutățile și egoismul fratelui necunoscut.
Ce fel de misiune, Roberto nu știa încă, dar va afla după moartea tatălui său, ucis de un glonte spaniol în timpul confruntărilor dintre Franța și Spania. Orfan ilustru, moștenitor al numelui, al bunurilor familiei și stăpân legitim al domeniului Griva, după ce-și va fi pierdut tatăl, iubita, sănătatea, prietenul cel mai bun și, poate, și războiul, Roberto va cădea în capcana întinsă de cardinalul Mazarin și, acuzat pe nedrept, pentru a nu fi condamnat la moarte, va pleca pe mare cu vasul Amarilli, spion cu misiunea de a afla secretul longitudinilor, în secolul în care superstițiile și știința se luptă pe viață și pe moarte pentru câștigarea supremației. Această călătorie aventuroasă, ca de altfel întregul roman, este pretextul folosit de Umberto Eco pentru a dezvolta subiectul său favorit, curgerea timpului, pe care îl dezvoltă din perspectiva biologiei, geografiei, religiei și filosofiei. Intrând în contact cu oameni de știință, artiști sau călugări, orfan, timid, visător și veșnic îndrăgostit, tânărul Roberto della Griva este personajul perfect care tace, ascultă și învață de la toți despre tainele universului și ale minții umane.
După câțiva ani de ucenicie într-ale navigației și de spionaj pentru cardinalul Mazarin, corabia Amarilli va fi distrusă de furtună, iar Roberto, unicul supraviețuitor, se va salva legat fiind de o scândură și va urca pe puntea vasului Daphne unde aventura continuă. În a doua zi pe Daphne, bărbatul va descoperi o grădină cu plante de toate soiurile și viețuitoare de toate speciile, îngrijită cum se cuvine de un intrus care apărea și dispărea ca prin farmec. Acest intrus se va dovedi a fi un călugăr bătrân care-l va învăța pe Roberto cum să se scufunde în ocean cu un echipament rudimentar și îi va explica că insula la care își dorește atât de mult să ajungă este o insulă specială, în care timpul și spațiul se măsoară după alte reguli. Teribil de încântat de cunoștințele despre fizică și despre navigație ale călugărului de pe Dapfne și amețit de poveștile lui despre insula misterioasă, Roberto îl va adora pe bătrânul Caspar Wanderdrossed, iar după ce îl va pierde, pentru a nu-și rătăci mințile, va începe să scrie un jurnal amănunțit al vieții lui prea scurte, distrusă de ambițiile marilor puteri și de Ferrante, năluca fratelui care i-a zădărnicit toate planurile și a sedus-o pe Lilia, doamna și aleasa inimii.
„Desfid pe oricine să se găsească părăsit pe o corabie pustie, între cer și mare, într-un spațiu neștiut de nimeni și să nu fie dispus să viseze că, în acea mare nenorocire, i s-a întâmplat măcar norocul de a nimeri în centrul timpului.” (Umberto Eco, Insula din ziua de ieri, p.306)
Magda Lungu, 30 ianuarie 2022
Umberto Eco – Insula din ziua de ieri
Editura Polirom, 2020, 576 pagini
Traducere din limba italiană de Ștefania Mincu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu