⧫ Eșafodul
Pornit pe urmele unei plante halucinogene, Avdeu Kallistratov, un tânăr devenit jurnalist după ce fusese alungat din seminarul teologic, se întâlnește în savană cu o familie de lupi. Scăpat ca prin minune de colții fiarelor, jurnalistul rămâne impresionat de frumusețea celor două sălbăticiuni cu care se va reîntâlni nu peste foarte mult timp. Cele două destine, goana neîntreruptă pentru supraviețuire a familiei de lupi și lupta crâncenă a omului împotriva răului, asemănătoare și tragice, se vor intersecta în momente în care viețile celor trei, omul și fiarele, se vor schimba pentru totdeauna.
Obligat să lepede haina preoțească și să se căiască pentru ideile inovatoare care contraziceau dogmele deja știute, Avdeu Kallistratov a ajuns în savană cu un grup de culegători de anșoa. Proaspăt angajat ca reporter, tânărul Avdeu luase urma plantei halucinogene și, pentru documentare, se infiltrase într-o bandă de traficanți de droguri. Ajuns în savamă, toropit de căldură și amețit de mirosul cânepii sălbatice, Avdeu văzuse patru pui de lup și fără a sta prea mult pe gânduri începuse să se joace cu ei. Joaca le-a fost repede curmată de lupii cei mari, Akbara și Tașceainar, o pereche impresionantă de lupi tineri, apăruți de nicăieri și hotărâți să-și apere puii. Ca prin minune a scăpat Avdeu de colții Akbarei și numai pentru că se tupilase la pâmânt, iar de frică, își acoperise capul cu mâinile. Lupoaica a sărit peste el și a gonit cățelandrii încercând să-i ferească din calea omului.
În anul întâlnirii cu Avdeu, Akbara și Tașceainar tocmai se pregăteau să iasă la vănătoare cu primii lor pui. După întâlnirea cu omul, o mulțime de oameni au invadat savana, iar vănătoarea lupilor s-a transformat într-o fugă nebună printre picioarele saigalelor înnebunite de zgomotele elicopterelor care le mânau în bătaia puștilor pregătite să le măcelărească. Prea tineri și neobișnuiți cu asemenea hăituială, puii de lup, au murit împușcați sau călcați în picioare. Akbara și Tașceainar au fost nevoiți să părăsească savana și să se ascundă într-un loc mlăștinos. În anul următor, Abkara a adus pe lume o altă generație de pui, dar nici ce ei nu a avut parte. Oamenii au vrut să construiască un drum și au dat fost stufărișului în care își făcuseră lupii culcuș, iar puii au murit sufocați de fum sau înnecați. Înainte de a părăsi mlaștina și de a se retrage în munți, familia de lupi se mai întâlnise o dată cu Avdeu.
După fuga nebună prin lanul de cânepă sălbatică, Avdeu îl cunoscuse pe șeful culegătorilor de anșoa. Grișan, vorbăreț și citit, consumator și traficant de droguri, fusese avertizat de ceilalți din grup că fostul seminarist încearcă să-i convingă se renunțe la comerțul cu narcotice. Enervat că-i zădărnicește planurile, l-a provocat pe Avdeu, până ce tânărul a recunoscut că prezența lui în banda de traficanți este doar mijlocul prin care dorește să-i convingă pe culegători să renunțe la droguri. Dialogul dintre Avdeu și Grișan, călătoria clandestină a traficanților cu marfarul, cearta cu traficanții și deznodământul care culminează cu aruncarea lui Avdeu din tren este egalat doar de magistralul dialog dintre Pontiu Pilat și Iisus după trădarea lui Iuda. Rănit grav, mai mult mort decât viu, Avdeu se visează în grădina Ghetsimani în anul crucificării Mântuitorului și speră că, găsindu-l, îl va putea avertiza ferindu-l de soarta care-i fusese scrisă. Retrăind drama lui Iisus din Nazaret, Avdeu o transpune în propriul lui prezent în care, batjocorit și alungat de cei asemenea lui, va fi legat de mâini și lăsat să moară atârnat de un copac aproape de stufărișul în care Akbara și Tașceainar își făcuseră al doilea culcuș.
Chemând-o pe lupoaică în ultimile lui clipe de viață, Avdeu a sperat într-o minune. Atrasă de ciudățenia atârnată care semăna a om, Akbara s-a apropiat de copacul în care murea Avdeu, dar întâlnirea lor nu a fost decât un ultim rămas bun. Înnebunită să-și salveze puii din stufărișul care ardea ca o torță, lupoaica l-a privit pe Avdeu și s-a îndepărtat spre mlaștină. După moartea puilor, cei doi lupi au fugit în munți, iar în anul imediat următor Akbara a adus pe lume al treilea rând de pui, cei pe care-i fură ciobanul Bazarbai pentru a-i vinde pe câteva sticle de băutură. Rămasă și fără ultimii pui, perechea de sălbăticiuni înfuriate încep să atace oile și oamenii. Hotărâtă să se răzbune, Akbara fură un pui de om, copilașul ciobanului Boston, care va fi ucis din greșeală de tatăl disperat care ochise lupoiaca.
Dramă după dramă, întreg romanul, o paralelă între mai multe destine tragice, e construit în jurul judecății și condamnării lui Iisus de către aceiași oameni care, înainte de trădarea lui Iuda, îl consideraseră un sfânt înfăptuitor de miracole. Fatalitatea unei predestinări imposibil de modificat este ideea centrală în jurul căreia este construit tot Eșafodul. Destinele tuturor personajelor, oameni sau sălbăticiuni, nu fac decât să întărească acestă idee. Chiar spune la un moment dat autorul că adevărata luptă este cea cu viciul și prejudecățile din interior, cu răul propriu, nu cu acțiunea sau răul celorlalți. O fi știind el ceva.
”Între întîlnirile și despărțirile, de tot felul, măcar o dată în viață se întîmplă să ai parte de una pe care n-o poți numi altfel decît hărăzită de Dumnezeu. Însă cît de mare este riscul ca o astfel de întîlnire să nu ducă la nimic omul își dă seama abia pe urmă (...).” (Cinghiz Aitmatov, Eșafodul, p.254)
Magda Lungu, 01 august 2021
Cinghiz Aitmatov – Eșafodul
Editura Polirom, 2020, 424 pagini
Traducere din limba rusă: Nicolae Iliescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu