⧫ Insula
După ce a încercat în fel și chip să afle detalii despre o lume interzisă, jurnalistul William Farnaby naufragiază exact pe insula pe care, în urmă cu mai bine de o sută de ani, doi entuziaști fondaseră o lume stranie, dar care funcționa atât de bine, încât nimeni din cei care trăiau acolo nu și-au dorit să evadeze pentru a locui în oricare altă parte.
După naufragiu, rănit și flămând, jurnalistul a fost găsit de câțiva băștinași și transportat la Stațiunea Experimentală unde i s-au acordat primele îngrijiri. Aflat în locul în care nici nu mai sperase că ar putea vreodată ajunge, Will Farnaby a descoperit o lume stranie, situată la granița dintre Occident și Orient, total diferită de tot ce văzuse sau aflase până atunci. Povestea incredibilei Pala, înființată cu mai bine de 100 de ani în urmă, începuse când Raja, conducătorul de atunci al misteriosului ținut dintre ape, bolnav incurabil, l-a întâlnit pe doctorul Andrew, un personaj nonconformist practicant al unei științe vindecătoare, diferită de medicina clasică. Deși nimeni nu s-ar fi așteptat la un asemenea rezultat, doctorul Andrew l-a vindecat pe marele Raja și, împreună, au pus bazele unei societăți în care modul de viață al locuitorilor ar fi trebuit să fie rezultatul a tot ce era mai bun din ce crease întreaga omenire până în acel moment.
Societatea palaneză descoperită de Will Farnaby era împărțită pe categorii de vârstă. Copiii palanezi, crescuți și educați la comun, în asociații formate din douăzeci de cupluri neînrudite, înconjurați de afecțiune și îndrumați către o gândire vastă, rezonabilă și realistă erau încurajați, prin experimentare și exemplificare, să-și dezvolte intuiția, umorul și dragostea pentru știință. Adulții palanezi, deschiși spre cunoaștere într-o siguranță deplină, își puteau alege diferite domenii de activitate, muncind în orice domeniu și învățând despre tot ce considerau că i-ar putea ajuta să se ferească de o rutină obositoare și plictisitoare. Armonia dintre oameni și natură, esența societății palaneze ideale, avea să guverneze o lume învățată să reziste tentațiilor și consumului excesiv, pacifistă și educată în diferite domenii, de la artă la știință și de la filosofie la tehnologie.
Cunoscându-i pe palanezi îndeaproape și ajungând să le înțeleagă filosofia, religia și modul de viață, jurnalistul ajunge să-i îndrăgească fără a uita nicio clipă că scopul prezenței lui în Pala era aurul negru, bogatul zăcământ de petrol de pe insulă dorit de șeful lui, colonelul Dipa din Rendangul continental, conducătorul care încercase de nenumărate ori o negociere cu familia regală. Descoperindu-se pe sine în paralel cu descoperirea uluitoarei vieți din Pala, Will Farnaby refuză să participe la distrugerea unei lumi feerice amenințată de instaurarea unei dictaturi militare. Complotul știut și întâmpinat cu resemnare de pașnicii conducători ai paradisului imposibil va fi dus până la capăt, iar minunata Pala va fi înghițită de foamea de petrol a continentaliștilor.
Jurnalistul a asistat la instaurarea dictaturii fără să anticipeze un viitor probabil și fără a se lansa în presupuneri despre ce și cum va fi. El a preferat câteva grame dintr-un drog folosit de palanezi pentru a stopa orice durere și, cu ajutorul lui, va fi smuls dintr-o realitate oribilă pentru a aluneca în abisul iluminării lăuntrice. Această evadare cu ajutorul unui drog, sursa fericirii artificiale și absolute, este Fata Morgana ce cârmuiește toate lumile ideale ale scriitorului cunoscut pentru romanele sale filosofico-fanteziste.
Romanul nu are un sfârșit categoric, cucerirea Palei este doar începutul unei alte forme de organizare a unei societăți care va putea rămâne stat în stat sau va putea fi transformată în orice altceva. Neterminat definitiv, romanul are un farmec aparte, o blândețe care se sprijină pe o înțelepciune acumulată în ani și o profunzime care încurajează meditația și întrebările referitoare la umanitate, în general, și la iubirea dintre oameni, în special.
”Esența lucrurilor nu este o afirmație; este o stare de fapt. Noi nu-i învățăm crezuri pe copiii noștri și nici nu-i facem să se înduioșeze pe marginea unor simboluri încărcate emoțional. Atunci când e vremea să învețe adevărurile cele mai adînci ale religiei, îi punem să iasă dintr-o prăpastie cățărîndu-se pe stînci și apoi le dăm patru sute de miligrame de revelație.” (Aldous Huxley, Insula, p.247)
Magda Lungu, 06 iunie 2021
Aldous Huxley – Insula
Editura Polirom, 2017, 444 pagini
Traducere din limba engleză: Daniela Rogobete
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu