⧫ Mama
În Rusia de dinaintea evenimentului istoric din luna octombrie, pe vechi, sau noiembrie, pe nou, a anului 1917, cunoscut ca Revoluția din Octombrie sau Revoluția bolșevică, un muncitor tânăr și ambițios devine membru al partidului social democrat, ilegal în timpul regimul țarist aflat la putere, și luptă împreună cu un grup de simpatizanți pentru îndeplinirea scopurilor propuse. Alături de Pavel Vlasov, muncitorul de 20 de ani, care își riscă libertatea în numele partidului, se află în permanență mama, Pelagheia NIlovna, o văduvă chinuită în tinerețe de un soț bețiv și care își va sprijini copilul și va ajuta partidul, în ciuda faptului că nu o interesează politica.
Măritată de tânără cu Mihail Vlasov, Pelagheia Nilovna a fost binecuvântată cu un singur copil, Pavel, care la paisprezece ani a pus mâna pe baros atunci când tatăl săul, beat și violent dn fire, a vrut să-l pedepseascp cu o bătaie strașnică. Surprins de împotrivirea puștiului, Mihail Vlasov s-a dezis și de nevastă, și de singurul său fiu, iar peste numai doi ani, a murit de la o hernie, pentru că a refuzat să asculte sfaturile medicului. Orfan de tată, Pavel a preluat și munca lăcătușului, dar și apucăturile tatălui său, doar că, după câteva luni de beții și petreceri până în zori, a început să se abată de la calea urmată de prietenii din cartier, iar după ce a căutat fel de fel de ocupații pentru a-și putea petrece cu folos timpul liber, s-a oprit asupra cărților și a unui grup mai aparte. Încântat de cărțile primite de la noii săi prieteni, dispuși oricând să-l îndrume prin hățișurile lecturilor, Pavel Vlasov a devenit mai vioi, mai curățel, a lăsta deoparte grosolănia și a învățat să se exprime dezinvolt și elegant.
Plăcut surprinsă de schimbările vizibile ale singurului său băiat, dar neștiind să citească, Nilovna l-a întrebat ce fel de cărți citește, iar răspunsurile lui aspre și directe, cum că citește cărți interzise pentru care e posibil să facă pușcărie dacă va fi prins, întâi au nedumerit-o, apoi au înspăimântat-o de-a binelea. Serios și sever, Pavel Mihailovici Vlasov nu i-a ascuns mamei faptul că participa la întâlniri secrete și nici că a devenit membru de partid. Curioasă, femeia nu s-a sfiit să ia parte la discuțiile fiului său cu câțiva dintre noii săi prieteni, băieți și fete, ba chiar a îngăduit ca unul dintre ei să fie găzduit în căsuța lor cenușie. Din ce în ce mai mulți și mai bine organizați, grupul de socialiști în frunte cu Pavel Vlasov au conceput un ziar, l-au tipărit și l-au împrăștiat printre muncitorii fabricii din cartier. După câteva luni de amenințări și percheziții acasă, prins cu manifeste instigatoare la revoltă împotriva regimului țarist, Pavel Vlasov a fost arestat, judecat și închis, iar mama Nilovna, mai din milă, mai din mândrie, a preluat distribuirea de manifeste printre muncitori, nerăbdătoare să-și vadă copilul eliberat și întors acasă.
Părtașe la lupta împotriva regimului țarist, toate celelalte personaje ale romanului, hoholul Andrei Nahodka, Natașa cea crescută în puf și alungată de tatăl său, un negustor bogat, de acasă, Samoilov roșcovanul, Ivan Bukin cel albicios, orășeanul Nikolai Ivanovici și alte câteva, dețin roluri episodice și orbitează în jurul lui Pavel Vlasov și a partidului sau se intersectează cu Pelagheia Nilovna atunci când au ceva de transmis mamei din partea fiului său, Pavel Mihailovici. Bine conturate și dedicate unui singur scop, lupta de clasă, personajele romanului se maturizează rând pe rând, în timp ce mama Nilovna îmbătrânește pe an ce trece, iar după ce fiul îi este judecat și deportat, de dorul lui, deși căruntă și slăbită, se învoiește să distribuie muncitorimii, în loc de manifeste, ultimul său cuvânt, rostit de Pavel Vlasov în sala de judecată.
„Treptat, oamenii au început să aibă respect pentru omul acesta tânăr și serios care vorbea despre toate simplu și fără teamă, care privea și asculta totul cu atenție, care scormonea cu încăpățânare în hățișul fiecărei situații în parte și găsea întotdeauna nesfârșitul fir comun care lega oamenii între ei cu mii de noduri zdravene.” (p.71, Maxim Gorki, Mama)
Magda Lungu, 31 ianuarie 2021
Maxim Gorki – Mama
Editura Polirom, 2018, 440 pagini
Traducere din limba rusă de Adriana Liciu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu