⧫ Rădăcina de bucsau
Părăsit de soție și amenințat cu divorțul după ce a fost prins într-un amor nebun cu amanta, Liviu,supărat pe el că a cedat ispitei și a pierdut o femeie care i-a fost alături ani lungi și nu toți buni, se urcă în tren sperând că mama îl va primi cu brațele deschise și îl va sfătui cum să țese o căsnicie destrămată. Spre surprinderea lui, în locul unor cuvinte calde, de bun venit, Liviu este întâmpinat, în pragul casei părintești, de sărăcie și boală. Bătrână și singură, mama lui Liviu zăcea în pat de trei zile, iar spitalele și tratamentele următorilor doi ani îl vor transforma pe Liviu într-un om bun la toate, dornic să își salveze mama indiferent de chinurile îndurate ca infirmier de ocazie sau gospodar nepriceput în bucătărie și prin curtea casei.
Lividă la față și tușind îngrozitor, dar fericită să-și vadă băiatul care nu-i mai bătuse la poartă de cinci ani, mama lui Liviu va refuza în primele zile să consulte un medic. Îndurerat de despărțirea de Ioana și fără o pregătire de specialitate, Liviu va încerca să își trateze mama cu supe calde, odihnă multă și povești din copilărie, iar în paralel, speculând momentul, își va informa fosta soție de boala mamei soacre, nutrind într-ascuns speranța unei împăcări miraculoase. Insomniac plin de gânduri și emoții contradictorii, Liviu va număra orele nopților depănând amintirile unei tinereți în care el și Ioana au trecut prin momente grele pe care n-au reușit să le depășească, îndepărtându-se unul de altul până când au ajuns ca doi străini. După mirajul primilor ani de fericire în doi, coșmarul unei vieți incomode alături de un scriitor visător și indolent împreună cu rănile nevindecate rămase în urma celor două avorturi, au strecurat în sufletul Ioanei o teamă permanentă și un regret copleșitor. Neînțeleasă și neconsolată, din ce în ce mai nefericită, Ioanei i-a trebuit un foarte mic imbold pentru a pune capăt unei căsnicii muribunde, iar amantlâcul lui Liviu, stupid și neașteptat, i-a servit pe tavă motivul perfect pentru divorț.
Disperat după o femeie pe care o iubea obsesiv, Liviu n-a încercat în niciun fel să priceapă ce se petrece în mintea Ioanei, iar când a apărut ruptura, a fost atât de șocat, încât n-a reacționat în niciun fel. Încremenit de uimire și groază, după jumătate de ani de singurătate și păreri de rău, Liviu a simțit că nu mai poate duce, pe lângă un divorț iminent, și boala neașteptată a mamei. Jumatate înger, jumătate demon, același Liviu inert altădată va face tot ce-i va sta în putință pentru a-și salva mama și a reaprinde dragostea Ioanei. Impresionată de suferințele mamei soacre, Ioana îl va sfătui pe Liviu să meargă la un medic, dar va respinge hotărât șantajul emoțional și toate tentativele de apropiere viclean puse la cale de fostul soț. După ce se va trezi din visul de însănătoșire miraculoasă a mamei, scuturat bine de Ioana, Liviu va fi nevoit să accepte o realitate supărătoare și să se descurce de unul singur, cu bani puțini și fără niciun ajutor, cu medici onești, spitale murdare, tratamente scumpe și o mulțime de provocări ridicate de vârsta înaintată și îndărătnicia unei mame greu de convins să accepte că unicul ei fiu este singurul infirmier disponibil să o supravegheze și să o ajute zi și noapte.
Necuviincios, limbajul scriitorului care descrie amănunțit scene de groază în care Liviu își schimbă mama de pamperși, o hrănește ca pe un copil sau o spală cu grijă să nu-i atingă leziunile profunde din zonele intime, devine încântător de duios dacă lasăm puțin cartea deoparte și ne imaginăm sau ne amintim de un eveniment similar al vieților noastre în care am fost pacienți de ocazie sau infirmieri de nevoie ori din dorința de a ajuta o rudă însingurată sau un prieten apropiat. Tandrețea lui Liviu, disponibilitatea lui de a înțelege și de a alina suferințele mamei sunt cel mai de preț dar oferit celei care i-a dat viață și la crescut, o femeie simplă dintr-un sat fără nume care și-ar fi dorit să mergă la școală și să învețe carte, dar care n-a avut parte de un asemenea privilegiu. Punând în ghiozdanul singurului ei fiu toate speranțele unei vieți mai bune, mama, la capăt de viață, își va vedea visul îndeplinit. Sensibil, inteligent și dedicat ei, Liviu îi va oferi mamei cărți de citit, dragoste pe săturate și toată atenția după care a tânjit, dar de care nu a avut parte niciodată. Savurat în tihnă și analizat atent, tulburătorul roman al unei duble nefericiri este, de fapt, o odă închinată dragostei îndelung răbdătoare și plină de bunătate care suferă în tăcere și crede în miracole până când le și vede aievea. După doi ani de reveniri și căderi, ajutată de Liviu, mama își va recapăta forțele și va redeveni la fel de enervantă cum fusese întotdeauna doar că, de această dată, Liviu va fi teribil de încântat să o vadă agitându-se, certându-se, trăind, așa cum își dorea, bucata ei mică, dar unică de viață.
„Când iau bilet de tren dus-întors e ca și cum aș despotmoli nițel viitor. Totul e nesigur, totul e neclar, totul se duce de rîpă, dar, la data cutare, la ora cutare, am, n-am treabă, știu că voi urca în tren. Nu se încape discuție.” (O. Nimigean, Rădăcina de bucsau, p.124)
Magda Lungu, 19 aprilie 2020
O. Nimigean – Rădăcina de bucsau
Editura Polirom, 2015, 512 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu