⧫ Viața lui Pi
Aproape falimentar, dar convins că în Canada poate să înceapă o viață nouă, directorul Santosh Patel vinde grădina zoologică din Pondicherry (India) și se îmbarcă, împreună cu soția, cei doi fii și câteva animale sălbatice, pe nava comercială japoneză Tsimtsum. Lovit de o furtună teribilă imediat ce a ajuns în larg, vasul s-a scufundat, iar singurul supraviețuitor al familiei Partel, aruncaț de un marinar într-o barcă de salvare, s-a trezit înconjurat de niște tovarăși de călătorie mai speciali: o zebră oloagă, un urangutan supărăcios, o hienă obraznică și Richard Parker, un superb tigru bengalez. Pentru prima oară pe mare și într-o companie atât de specială, adolescentul Pi Patel reușește să supraviețuiescă 227 de zile, iar după ce ajunge la țărm, își povestește aventura vieții sale oricărui doritor să-l asculte.
Numit de părinți Piscine Molitor, după o piscină olimpică, cel de-al doilea fiu al directorului grădinii zoologice din Pondincherry, India, a preferat să i se spună Pi, iar ascociera numelui cu litera grecească atât de cunoscută oamenilor de știință l-a ferit de curiozitatea profesorilor și de tachinările enervante ale colegilor de clasă. Ciudățel din fragedă copilărie, Pi Patel s-a dovenit a fi un adolescent pasionat de religii și de zoologie, două domenii care nu au prea multe în comun. Prieten bun cu un preot, un rabin și muezin, pe care îi vizita pe rând, în zi de sărbătoare, la biserică, sinagogă sau moschee, adolescentul politeist nu a uitat nici de animalele sălbatice ale grădinii zoologice, despre care directorul Patel îl învățase o mulțime de lucruri și pe care le studia de la distanță, urmărindu-le comportamentul. Mult mai prețioase decât teoria, lecțiile practice ale tatălui său, ca cea în care și-a silit băieții să asiste la vânătoarea unui tigru care nu mâncase de trei zile, i-au fost de folos lui Pi mult mai curând decît și-ar fi închiput vreodată.
La mijlocul anilor 1970, când India traversa o perioadă tulbure, iar grădina zoologică alunca pe panta falimentară, directorul Santosh Patel, sătul de crizele politice, a hotărât lichidarea afacerii din India și mutarea familiei în Canada. Cu toate că birocrația a fost uriașă, iar vânzarea animalelor a durat mai mult de un an, din dorința de a avea o viață mai bună, nu neapărat luxoasă, ci mai degrabă liniștită și ferită de grija zilei de mâine, directorul Patel s-a înarmat cu răbdare, a vândut grădina zoologică bucată cu bucată și a păstrat doar câteva animale cumpărate de americani, care urmau să-l însoțească, fiind transportate cu același vapor, peste ocean. Despărțirea de prieteni și de familia care a rămas acasă a fost difică și dureroasă, dar cu toate acestea, în dimineața zilei de 21 iunie 1977, oamenii și animalele sălbatice s-au îmbarcat pe nava comercială japoneză Tsimtsum, cu destinația o nouă viață. O furtună care a scufundat vasul în largul Pacificului a pus punct călătoriei familiei Patel cu mult înainte de a ajunge în Canada.
Celor câțiva supraviețuitori ai tragediei, aruncați de marinari în singura barcă de salvare rămasă întreagă, adolescentul Pi Patel și o zebră oloagă, li s-au alăturat, în următoarele ore care puștiului i s-au părut a fi exagerat de lungi, un tigru bengalez adult, de trei ani, pe jumătate mort după săritura în ocean și înotatul prin furtună, și o hienă pătată mascul, cu urechea dreaptă ruptă, care evadase de ceva timp din cușcă și a stat ascunsă sub prelată. Buimăcit în primele ore de căzătură, de furtună și de pierderea părinților și a fratelui mai mare, adolescentul își recapătă judecata la vederea urangutanului femelă Orange Juice, o fostă vedetă a grădinii zoologice din Pondicherry, care a căzut în barcă de pe un covor plutitor de banane, ținute împreună de plasa uriașă de nailon în care au fost coborâte de pe vapor. Aventuroasa traversare a oceanului într-o barcă, împreună cu două animale sălbatice periculoase, uriașul bengalez Richard Parker și vicleana hienă pătată, devine pentru adolescentul Pi Patel o luptă crâncenă pentru supraviețuire din momentul în care rămâne doar cu tigrul.
După ce a terminat cu toate animalele vii din barcă, un tigru bengalez de 200 de kilograme ar fi ucis un indian proaspăt și gustos cu o singură lovitură dacă n-ar fi avut altceva de mâncat. Știind cât este de periculos un animal sălbatic înfometat și însetat, Pi Patel învață să pescuiască cu o undiță improvizată și adună apă de ploaie într-un dispozitiv găsit în barcă, un instrument ca o umbrelă răsturnată, cu un tub de colectare la mijloc, legat la o pungă din plastic gros, transparent. Hrănit cu pește proaspăt, broaște țestoase și alte animale marine prinse de Pi Patel și adăpat cu apă dulce adunată în plasa de ploaie, plus cea obținută cu ajutorul unui distilator solar găsit într-o trusă de prim ajutor, un instrument care produce apă de băut din apă sărată, tigrul bengalez este învățat că omulețul din fața lui nu este o gustărică, ci chiar bucătarul restaurantului. Mulțumit de calitatea servicillor gratuite, bengalezul Richard Parker nu mârâie prea convingător nici când puștiul, cu ajutorul unui fluier, îl dresează să stea liniștit în jumătatea lui de barcă.
Amenințarea permanentă a tigrului cu nume de om, o farsă a unui funcționar prea zelos, întâlnirea cu un alt naufragiat, vaporul imens care a fost cât pe să-i răstoarne și periculoasa insulă carnivoră sunt doar câteva din aventurile indianului care a plutit 227 de zile, în derivă, în ocean, iar în cea de-a 228-a a debarcat pe o plajă goală a Mexicului. Simțind că barca nu se mai leagănă, tigrul bengalez a sărit pe nisip și a dispărut din viața lui Pi Patel în câteva clipe, dar pentru totdeauna. Slăbit și murdar, străinul cu pielea ciocolatie a fost găsit de localnici și dus în satul lor de pescari. Spălat și hrănit, după un somn de cțteva ore bune, Pi a fost condus la spital de un echipaj al poliției. Luat la întrebări de autoritățile care au fost anunțate că singurul supraviețuitor al navei japoneze Tsimtsum, dispărută în Pacific cu câteva luni în urmă, a debarcat lângă Tomatla, un orășel de pe coasta Mexicului, Pi Patel le va povesti domnilor Tomohiro Okamoto și Atsuro Chiba, de la Departamentul Maritim al Ministerului de Transporturi Japonez, aventura sa incredibilă.
„Natura m-a lăsat să trăiesc. Barca nu s-a scufundat. Richard Parker nu s-a arătat. Rechinii stăteau la pîndă, dar n-au atacat. Valurile mă loveau, dar nu m-au răsturnat.” (Yann Martel, Viața lui Pi, p.139)
Magda Lungu, 06 octombrie 2019
Yann Martel – Viața lui Pi
Editura Polirom, 2014, 384 pagini
Traducere din limba engleză de Andreea Popescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu