⧫ Zenobia
Zenobia, o poveste de iubire neobișnuită, uluitoare, la limita dintre starea de veghe și cea de visare, în care dezamăgirea și împlinirea, puritatea și grotescul, viața și moartea, trecutul și viitorul, realul și imaginarul se contopesc într-un tot straniu, fără reguli și fără limite, în care până și imposibilul devine posibil.
Într-o dimineață de iulie, neobișnuit de răcoroasă, domnul Naum, un distins poet și alter-ego autorului, s-a întâlnit în casa de iederă a domnului Sima de pe malul stâng al mlaștinii, cu câteva personaje. Înfrigurat, ud leoarcă și înnoroiat după ce a stat câteva ore lipit de o falie a digului, într-o adâncitură, poetul și-ar fi dorit să capete de la gazdă ceva de-ale gurii și un adăpost în care să-și usuce hainele și să se încălzească, iar domnul Sima, un pensionar amabil și generos, pasionat de plantele medicinale l-a invitat în odaia de sus, la un ceai cu gust de izmă și miros dulceag, avertizându-l că nu este singur, ci se află în compania altor patru musafiri, o femeie și trei bărbați.
Iason, un tânăr mărunt, îndesat și cârlionțat, îndemnat de Petru, adolescentul cu care umbla prin mlaștini, o găsise pe femeia necunoscută aproape leșinată și o salvase, aducând-o în casa domnului Sima. Îndrăgostit pe loc de necunoscuta neasemuit de frumoasă, poetul i-a dat femeii un nume, Zenobia, și au plecat împreună să locuiască în scobitura digului. Peste doar câteva săptămâni, după o toamnă și o iarnă în care cei doi îndrăgostiți au fost nedespărțiți, domnul Sima i-a făcut o vizită poetului, rugându-l să-l primească în scorbură și pe Dragoș, cel de-al patrulea musafir din seara ceaiului, un personaj ciudățel, primit în dar de domnul Sima de la o rudă, cu tot cu masa pe care dormita.
Îmbrăcat cu ițari și cu o cămașă lungă, de in, încălțat cu opinci și afișând în permanență un zâmbet blând, Dragoș, mortul-viu care nu se hrănea și nici nu avea alte nevoi omenești, a locuit în scorbura celor doi îndrăgostiți până când poetul Naum și Zenobia lui neasemuit de frumoasă au plecat din mlaștini, spre nord, în direcția orașului. Culeși de pe stradă de Maria, fosta iubită a poetului, și invitați la ea acasă, pe strada Sălciilor la nr.12, Naum, Zenobia și Dragoș au locuit în atelierul artistei cu ochii ușor bulbucați, care picta peisaje tâmpite și umbla năucă prin lume, până când un băiețel din vecini, un copil de vreo trei-patru ani, firav și palid, l-a scos pe Dragoș din amorțirea lui de mii de ani și au ieșit amândoi din odaie, plecând pentru totdeauna.
Născut în București și crescut pe strada Leonida, sportiv în anii de liceu și prieten cu o avocată cu șase ani mai mare, care, după ce i-a vindecat rănile trupului și o parte din ale sufletul, l-a inițiat în tainele amorului, poetul obișnuia și facă plimbări lungi, cu trenul, spre destinații necunoscute, un obiceu pe care l-a păstrat și în perioada în care a fost vecin cu o doamnă vieneză de vreo patruzeci și doi de ani, care îl cam pândea, sau în care a locuit, temporar, într-un sat de pe malul Someșului. Dezgustat de vulgaritatea și insistența doamnei Gerda, când nu pornea către nicăieri cu trenul, Naum se refugia printre rafturile bibliotecilor, visând să fugă în mlaștini și, poate, să o întâlnescă dintr-o pură întâmplare pe Zenobia, iubita misterioasă care îi împrăștia, din când în când, gândurile.
Orfan de tată și poet cam de pe la șase ani, Naum începuse să joace în adolescență un joc plăcut, oarecum straniu, amestecând imaginarul imaginat cu imaginarul trăit și oamenii reali, prieteni sau cunoscuți, cu personaje imaginare, vii și nevii, feminine și masculine. Căpătând consistență în ani, jocul a evoluat de la o distracție a unui puștan visător, plictisit de toți și de toate, la punerea în scenă a unui spectacol grandios, plin de metafore, sensuri, semnificații și culoare, în care simpaticii bâtrânei Dragoș și domnul Sima, gingașa Zenobia, Gerda grobiana, Constantin, prietenul din armată, și alți câțiva sunt doar pretextul unei eliberări uriașe de dezamăgirile ori greșelile trecutului și de iluzia că tainele vieții pot fi descifrate în totalitate. Iar peste toate, povestea ireală de iubire dintre Naum personajul și Zenobia lui neînchipuit de frumoasă este liantul secret care unește imaginarul cu realitatea.
„Învăluit în orgolioasa axiomă a iubirii noastre, o simțeam atât de legată, de încorporată mie, încât aproape că n-o mai vedeam, cum nu-ți vezi propria retină. Astfel, fanatică, adâncă noastră uniune se topea într-o singurătate dublă al cărei unic ecou îl ascundeam în mine ca pe un talisman.” (Gellu Naum, Zenobia, p.109)
Magda Lungu, 30 august 2019
Gellu Naum – Zenobia
Editura Polirom, 2014, 224 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu