⧫ Demonii vântului
Copil găsit de tatăl său adoptiv într-o dimineață de luni, prin mai, pe treptele Băncii de Comerț și Industrie, Saiyed cel cu pielea smeadă și cu ochi cenușii nu împlinise nici patru ani când a văzut, pentru prima dată, o vitrină de giuvaieruri din aur bătut cu pietre prețioase de diferite mărimi și culori. Fermecat pentru totdeauna de strălucirea bijuteriilor, copilul va crește printre nestemate și va deveni cel mai rafinat artizan musulman din Dubai. Povestea vieții bijutierului Saiyed, a excentricului său tată, bancherul, și a bunicului său, generalul, un împătimit căutător de comori, într-un roman care călătorește în timp până ajunge hăt departe, într-o lume veche și aproape uitată, într-un loc în care dă de urma tezaurului românesc pierdut și regăsit, Cloșca cu puii de aur.
Adoptat de Guvernator imediat după ce a fost găsit pe treptele Băncii, sugarul a fost botezat Saiyed, apoi lăsat în grija bonei și a șoferului care i-au fost tată și mamă și l-au vegheat zi și noapte până când l-au văzut mai mărișor. Celibatar și pederast, Guvernatorul a fost încântat să fie tatăl adoptiv al unui bebeluș, dar neștiind cum să se poarte cu un copil așa de mic, a așteptat să mai crească. Stângaci și trecut binișor de prima tinerețe, Guvernatorul a ieșit în primii ani destul de rar la plimbare cu băiețelul, dar după experiența de la patru ani, când Saiyed a leșinat în fața vitrinei cu nestemate, apoi a făcut febră și nu s-a mai dat jos din pat câteva zile, bancherul s-a speriat ca nu cumva, din nepricepere, să-i facă rău copilului, și și-a văzut de afacerile sale.
Fără o zi de naștere, Saiyed a avut parte de prima aniversare după împlinirea vârstei de opt ani, iar cadourile primite de la prietenii bancherului, un mic tezaur din aur, turmaline și diamante, daruri mai potrivite de oferit unui șeic în ziua nunții, nicidecum unui copil, l-au amuțit. După plecarea musafirilor, Saiyed l-a întrebat pe bancher cine l-a adus pe lume, iar Guvernatorul i-a inventat pe loc, o mamă tânără și nonconformistă care murise demult, dar care, dacă ar fi trăit, l-ar fi adorat ca pe un zeu. Mulțumit de răspunsul tatălui adoptiv, Saiyed n-a mai insistat, dar la moartea bonei Berthe a găsit printre lucrurile ei un obiect ca o amuletă, o monedă legată cu un fir de mătase, ceva care semăna cu o medalie sau cu un pandantiv vechi și a alergat să i-l arate bancherului, întrebându-l din nou de părinți.
Uimit de mica bijuterie, Guvernatorul a avut o revelație și și-a amintit de tatăl său, general de divizie și un fin colecționar, omul care a prăpădit o dotă și vreo trei moșteniri pentru a căuta și a cumpăra nestemate. Moștenitor al pandantului, un fragment dintr-un astrolab foarte vechi, Saiyed i-a cerut bancherului medalionul și l-a pus la gât, pe un lănțug de aur. Purtându-l direct pe piele, îi va descoperi puterile miraculoase peste doar câțiva ani când, student fiind la cea mai râvnită universitate a Orientului și miliardar, moștenitor unic după moartea bancherului, va pătrunde într-o lume a luxului exorbitant în care amuleta îi va ghida pașii și îl va feri de neșansă. Bun desenator și cu un simț al proporțiilor ieșit din comun, Saiyed artistul se va lăsa ghidat de pandant și se va dedica făuririi bijuteriilor unicat dorite de cei mai bogați bărbați ai Arabiei și de femeile lor cu pielea catifelată și cu ochii de ciocolată.
Când nu desena sau nu monta giuvaericale, perioadă în care dispărea cu zilele, cuprins de febra aurului, Saiyed Bijutierul își petrecea timpul în magazin, fermecându-și cumpărătorii, sau aiurea, bătând în lung și-n lat străzile prăfuite ale orașului. Într-un din aceste plimbări fără destinație, a cunoscut-o pe balerina Alessia Conti, prima lui iubire și o mare dezămăgire. După ce s-a vindecat de Alessia, a încercat o altă iubire, cu Gerardine Sebbor, văduva generalului francez. Pasionați amândoi de cuvintele arabe, Saiyed și Gerardine au început să deslușească înscrisurile dintr-un caiet rămas de la Guvernator, încuiat de tatăl adoptiv într-o fostă casă de bani. Mai întâi în joacă, apoi din ce în ce mai serios, cei doi tineri vor parcurge rândurile scrise de mână și vor descoperi uluiți incredibilele aventuri ale bunicului, colecționar amator și căutător de comori, pornit pe urmele tezaurului românesc Cloșca cu puii de aur.
Fascinantă această paralelă între culturi, mitologii și valori atât de diferite. Precizare: tezaurul de la Pietroasa, cunoscut şi sub numele popular de „Cloşca cu puii de aur” a fost descoperit în primăvara anului 1837 de doi ţărani în timp ce luau piatră de pe dealul Istriţa (750 m). Din tezaurul compus iniţial din 22 de piese, s-au putut recupera doar 12, în greutate totală de aproape 19 kg. Continuare: o piatră din acest tezaur, caboșonul oval de pe pântecul Cloștii, este găsită de bunicul general, căutătorul de comori, în chilia pustnicului Iosif de la Bozioru. Fără a ști ce reprezintă și deloc impresionat de valoarea sau de strălucirea nestematei, pustnicul i-a oferit-o generalului fără nicio reținere și doar pentru că l-a văzut înmărmurit și mut de admirație. Măcar de i-ar fi cerut-o.
„Sub splendoarea Dubaiului veghea sarea. Saiyed nu vedea decât focul briliantelor risipite în galantare și aurul. Aurul! Avea șaptesprezece ani și voia tot aurul lumii să-l îmbrace pe piele ca pe o cămașă. Să-L venereze și să-L miroasă pe El, care nu mirosea, dar năștea parfumuri, miraje, putea orice.” (Daniela Zeca, Demonii vântului, p.34)
Magda Lungu, 03 decembrie 2022
Daniela Zeca – „Demonii vântului”
Editura Polirom, 2022, 240 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu