⧫ O mie nouă sute optzeci și patru
Într-o Londră a anului 1984, Winston Smith trăiește într-o lume stranie supusă unor reguli absurde, Funcționar în cadrul secției Documente din Ministerul Adevărului, principala lui ocupație este rescrierea articolelor publicate în ziare și reviste vechi, o muncă minuțioasă și plictisitoare care modifică în permanență trecutul pentru a corespunde totalitarismului prezentului. Publicat în anul 1949, sub pseudonimul George Orwell, romanul-fenomen al scriitorului Eric Arthur Blair prezintă o lume distopică, împărțită între trei mari puteri, Oceania, Eurastia și Estasia, care au reușit să terorizeze populația cu ajutorul tehnologiei, supraveghind orice mișcare cu niște Tele-ecrane amplasate peste tot și pedepsindu-și cetățenii atunci când regulile de gândire sau acțiune erau încălcate.
Înstituită cu mult înainte ca Winston Smith să se fi născut în Oceania, politica statului, SOCENG-ul impunea populației majoritare analfabete, prolii, un partid unic condus de Fratele cel Mare, un lider înzestrat cu calități excepționale care vedea tot, știa tot și conducea o caracatiță cu membre lungi, întinse peste tot, ce se făcea vinovată de execuții fără judecată și dispariții misterioase. În toată această nebunie, Winston Smith, refuzând să se alinieze politicii partidului, va crea o legendă despre trei oameni condamnați la moarte pentru trădare pretinzând că ar fi văzut o hârtie care dovedea că cei trei ar fi fost nevinonați. Supravegheat în permanență de poliția gândirii și fără să fi acordat o importanță deosebită acelui moment, Winston își va vedea în continuare de viața lui anostă, rescriind trecutul oficial, încercând să-și amintească propria lui copilărie și chiar îndrăgostindu-se de o femeie cu care părea că-l place și încerca să-l înțeleagă. Mica lui poveste de dragoste cu Julia, ascunsă de poliția gândirii deoarece relațiile romantice între cetățeni erau interzise, îl va scoate pe Winston din rutina zilnică și îi va crea iluzia că a reușit să păcălească partidul și să se sustragă urmăririi poliției gândirii.
Deși initial o privise cu suspiciune pe Julia gândindu-se că ar putea fi un spion, Winston se va lăsa purtat de fată într-o aventură de care nu se credea în stare. Cu ceva timp înainte de a o cunoaște pe Julia, Winston începuse să scrie într-un jurnal cumpărat de la o librărie micuță, câteva rânduri legate de întâmplările prin care trecuse sau de evenimentele la care asistase întâmplător. Încet, încet, scriind deși știa că ar putea fi arestat pentru ce face, Winston își va recăpăta luciditatea împrăștiată de Tele-ecranele zgomotoase și de munca de funcționar care-i învălmășea ideile de nu mai făcea diferența între adevăruri și falsitate. Răscolind prin propriul lui trecut, își va de părinții dispăruți peste noapte și de surioara veșnic flămândă din cauza rațiilor insuficiente de hrană primite. Rămas singur pe lume la o vârstă fragedă, Winston crescuse ca un copil de pripas, se însurase cu o femeie pe care nu o iubea, se despărțise și continuase să trăiască urmând, cu strictețe, aceleași reguli pe care le urmau toți cei pe care-i cunoștea și urmărit fiind de niște ochi invizibili care-i studiau toate mișcările.
Organizat în patru ministere, Minadev, Minipax, Miniiub și Minabund, SOCENG-ul avea trei lozinci care susțineau că războiul e pace, libertatea este sclavie și ignoranța este putere, iar ca instrument de propagandă, o limbă odioasă, nouvorbă, schilodită an de an de sinonime și antonime și consemnată într-un Dicționar de nouvorbă pentru a putea fi învățată și folosită de generațiile prezente și viitoare. Refuzând să vorbească sau să scrie în limba robotizată, apoi conștietizând că Tele-ecranele nu fac nimic altceva decât să supravegheze populația și să uniformizeze gândirea, Winston-răzvrătitul se va îndrăgosti cu adevărat de Julia, iar dragostea va fi cea care îl va trăda și-l va arunca în închisoare. Capturat de poliția gândirii în apartamentul închiriat pentru partide de amor în micuța librărie, Winston va fi arestat și torturat până ce se va lepăda de gândurile anti-politice și va urla cât îl va ține gura că îl iubește pe Fratele cel Mare. Eliberat din închisoare după ce a fost spălat pe creier, Winston, distrus și părăsit de Julia, va continua să trăiască ca membru al Partidului Unic și adorator în focat al comandantului suprem. Nebunesc și dus până la extrem, distopia lui Orwell aparține acelor cărți dure care sucesc realitatea cu susul în jos și predispun la o analiză mai atentă a lumii înconjurătoare.
„Într-un anume fel, concepția despre lume a Partidului prinde cel mai bine la oamenii incapabili de a o înțelege. Numai asemenea oameni pot fi făcuți să accepte cele mai flagrante încălcări ale bunului-simț, pentru că ei nu pricep și pace enormitățile care li se cer și nefiind suficient de interesați de evenimente, nici nu observă ce se petrece de fapt,” (George Orwell, O mie nouă sute optzeci și patru, p.174)
Magda Lungu, 05 ianuarie 2019
George Orwell– „O mie nouă sute optzeeci și patru”
Editura Polirom, 2012, 352 pagini
Traducere din limba engleză: Mihnea Gafița
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu