⧫ Femeia la treizeci de ani
Într-o duminică a unui început de aprilie, mărunțica domnișoară Julie de Chatillonnest ardea de nerăbdare să ajungă în fața palatului Tuileries, unde la doisprezece jumătate urma să înceapă mult așteptata paradă a trupelor împăratului Napoleon. Amuzat de graba singurei sale fiice, pe seama căreia a glumit toată dimineața, bătrânul aristocrat nici n-a bănuit că fata, îndrăgostită de Victor d’Aiglemont, ofițer în garda imperială și un bărbat lipsit de scrupule, urma să se căsătorească cu acesta, împotriva voinței părintești și a sfaturilor primite. Modestă și fermecătoare, tânăra doamnă Julie d’Aiglemont va stârni în jurul său pasiuni fulgerătoare, care îi vor aduce, pe lângă calvarul unei căsnicii eșuate, și alte suferințe, care mai de care mai copleșitoare.
Supărat că nu a putut împiedica nicicum cununia, bătrânul domn Chatillonnest a îngăduit căsătoria celor doi tineri, după care s-a retras discret din viața fiicei nerecunoscătoare. Lipsită de sfaturile înțelepte ale bunului său tată și întristată de absența lui, Julie a început să se ofilească pe dinăuntru. Cu tânărul ei soț, deși îi satisfăcea toate capriciile și i-ar fi adus până și luna de pe cer dacă i-ar fi cerut-o, neavând despre ce discuta, a preferat să se limiteze la a-i sugera că nu se simte prea bine și are nevoie de liniște, plimbări lungi și aer curat. Îngrijorat de apatia soției și însărcinat de împărat să transmit niște ordine mareșalului Soult, Victor d’Aiglemont a profitat de misiunea primită pentru a o conduce pe Julie la Tours, la castelul unei mătuși bătrâne, marchiza de Listomere-Landon. Pe drum, de la Paris la Tours, Victor și Julie au întâlnit un englez străveziu despre care va afla de la marchiză că este fiul cel mare al lordului Grenville, un pasionat de medicină după ce, în copilărie, a fost chinuit de o boală gravă, de piept.
Mândru ca un păun și naționalist, medicul Arthur Ormond este vrăjit de profunzimea și limpezimea privirilor contesei Julie, o va urmări discret și o va ajuta să se reîntoarcă la Paris, după ce o încurcătură ivită pe drum, la Orleans, a fost cât pe ce să se termine cu arestarea micuței doamne. Uimită de interesul medicului englez, dar credincioasă soțului, Julie încearcă să-și țină în frâu sentimentele, ajutată fiind și de venirea pe lume a primului copil, o fetiță pe care a adorat-o în primii doi ani, apoi a alungat-o din suflet, rănită de infidelitatea unui soț plictisit de melancoliile și toanele delicatei sale consoarte. Discretă și rafinată în înalta societate, dar cumplit de nefericită la ea acasă, Julie este aruncată de Victor d’Aiglemont în brațele lordului Grenville, care reușește cu răbdare și recomandările sale medicale să o convingă că viața chiar merită trăită. Din ce în ce mai înstrăinată de Victor și îndrăgostită de medicul englez Arthur Grenville, Julie este răscolită de gânduri contradictorii. Pe de o parte, ar vrea să-și salveze căsnicia, dar pe de altă parte, și-ar dori să primească toată grija și afecțiunea englezului, care n-a părăsit-o nicio clipă, din ziua în care a întâlnit-o la han.
O dramă sfâșietoare, decesul lordului Grenville, care a preferat să moară înghețat decât să compromită onoarea marchizei d’Aiglemont, va pune punct primei iubiri adevărate a doamnei Julie și o va face să creadă că, pentru ea, destinul înseamnă doar suferință și alegeri greșite. Peste doar câțiva ani, Charles de Vandenesse, un tânăr de treizeci de ani, de aceeași vârstă cu doamna d’Aiglemont, dar mult mai calculat și mai ambițios, va fi cucerit de naturalețea gesturilor marchizei și de eleganța unei conversații la care nu s-ar fi așteptat în saloanele Parisului. Plăcut impresionată de carismaticul Charles, Julie îi face loc în viața ei plicticoasă, iar relația lor complicată de prieteni de familie în înalta societate și iubiți în secret, ascunși de ochii lumii, este din nou aspru pedepsită de soartă cu pierderea celui de-al doilea copil al Juliei, un băiețel de patru ani, împins de sora cu patru ani mai mare, Helene, în apele mocirloase ale râulu Bievre.
Nedespărțită de diplomatul Charles de Vandenesse, în ciuda tragediei care i-a aruncat pe amândoi în hăul deznădejdii, iar pe Helene a maturizat-o peste noapte, Julie d’Aiglemont își va continua viața alături de Victor, ca un condamnat obligat să suporte, zi de zi, tortura prezenței unui soț nedorit și șantajul unei fiice care a înțeles că ea și Charles sunt amanți. Ca o răzbunare a destinului, la șaisprezece ani, Helene se va îndrăgosti de un corsar, un ucigaș care a fost ascuns câteva ore de generalul Victor d’Aiglemon la el acasă, și va pleca în necunoscut, în ciuda supărăriii și a sfaturilor ambilor părinți, cu un bărbat pe care l-a văzut o singură dată. Repetată la distanță de o generație, prima iubire a copilei celei mai mari este pentru Julie mai greu de îndurat chiar decât propriile sale eșecuri. Iar acesta nu este decât începutul unui șir de alegeri, bune sau rele, pe care cei trei copii ai familiei d’Aiglemon le vor avea de făcut pentru a învăța câte ceva, asemenea părinților lor, odinioară, din lecțiile dure ale vieții.
„Marchiza își judeca viața ca un bătrân care se pregătea s-o părăsească. Deși se simțea tânără, noianul zilelor ei lipsite de bucurii îi cădea peste suflet, sfărâmându-i-l și îmbătrânind-o înainte de vreme. Îi cerea lumii, cu un țipăt de disperare, ceea ce ea îi dăruise în schimbul iubirii care-o ajutase să trăiască și pe care o pierduse.” (Honore de Balzac, Femeia la treizeci de ani, p.92)
Magda Lungu, 24 august 2018
Honore de Balzac – „Femeia la treizeci de ani”
Editura Polirom, 2012, 228 pagini
Traducere din limba franceză de H. Grămescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu