⧫ Tache de catifea
Plecat la patruzeci și opt de ani pe un drum fără întoarcere, adică mort de-a binelea, și având înainte o eternitate în care se putea odihni într-un loc cu verdeață sau putea aștepta să se petreacă ceva, Tache Vlădescu, zis și Tache de catifea, le povestește altora aidoma lui cum a pornit când încă mai trăia spre București, însoțit de boier Lăpar și de Piticul, pentru a se alătura Revoluției lui Tudor Vladimirescu. Dar cum drumul de la Mălura la București a fost lung și anevoios, cei trei aventurieri au poposit prin hanuri unde au dormit pe săturate, au pălăvrăgit despre verzi și uscate, s-au cinstit cum se cuvine și au făcut planuri îndrăznețe, care au fost repede înlocuite cu altele și mai și.
Descendent al unei familii boierești, Tache Vlădescu zis și Tache de catifea s-a născut într-o zodie nefastă a unui secol nenorocit, în care nașterea unui prunc a fost repede uitată. Tatăl lui Tache, logofătul Vlădescu, îngrijorat de pasvangiii care au năvălit în Oltenia și jefuiau moșiile s-a bucurat puțin de ivirea pe lume a unui moștenitor, dar când a văzut că băiatul privea stâmb și călca anapoda nu a mai vrut să știe nimic de copil. Strâmb și bâlbâit, Tache a crescut la conac printre slugi până când logofătul, într-un moment de înțelepciune, și-a trimis familia la Craiova pentrua o feri din calea năvălitorilor. În casa bătrânului Isaac Herțog, Tache a învățat să scrie, să citească și să se bețivănească, degustând alandala din toate poțiunile pe care bunul spițer le pregătea pentru craiovenii aflați în suferință.
După ce bătrânul evreu a murit, Tache s-a întors la casa boierească de la Mălura, a trecut printr-un incendiu și o epidemie de ciumă, și-a îngropat tatăl și s-a bucurat împreună cu mama de aparția unui tată vitreg, apoi a asistat neputiincios la trecerea timpului și la înfăptuirea oribilelor omoruri puse la cale cu pricepere de pețitorii unei femei singure, bogate, cu un copil altfel decât ar fi trebuit și fără bărbat. Adolescent, tânăr bărbat, apoi matur, Tache de catifea vede cum Mamona cel Tânăr și cu Vaucher îl omoară pe Mamona cel Bătrân, apoi Mamona cel Tânăr îl omoară pe Vaucher, dipă care o ucide și pe mama lui Tache și continuă să comploteze la nesfârșit, până când va reuși să-l elimine și pe Tache, căpătând în schimbul atâtor vieți curmate, conacul de la Mălura și toate pământurile boierești.
Avertizat din timp de boier Lăpar că va fi victima maleficului Maluna, Tache de catifea nu face nimc pentru a-i zădărnici planurile. Dimpotrivă, ca și cum nu i-at fi păsat nici cât negru sub unghie că este amenințat, eroul nostru s-a însurat cu o femeie ciudată și a așteptat o viață întreagă un eveniment important. În momentul în care, la conacul de la Mălura, au început să se audă primele zvonuri despre Revoluția lui Tudor Vladimirescu, Tache Vlădescu, împreună cu boier Lăar și cu Piticul, pornesc spre București cu scopul de a se alătura unui om de acțiune. Dar cum drumul e lung, iar hotărârile sunt ușor de luat, dar greu de îndeplinit, cei trei aventurieri pierd vremea prin hanuri, se îndestulează cu bucate alese, dorm pe săturate și pălăvrăgesc vrute și nevrute cu lentoarea celor împăcați cu zborul de neoprit al timpului.
Deși nu se întâmplă mai nimic în roman – tot ce povestește Tache de catifea a fost înfăptuit cândva, în timpul scurtei sale vieți -, simpaticele personaje ale ciudatei treimi, Tache, boier Lăpar și Piticul, pe care nu le enervează nimic, ne invită într-o aventură relaxantă, în care gustările, cafelele și dulcețurile dezleagă limbile și întrețin cheful de vorbit. Este o perspectivă seducătoare a unui roman în care Ștefan Agopian a reușit să împrietenească cititorul cu personajele și i-a stârnit interesul de a descoperi păreri diferite, chiar contrare, și întâmplări care au fost odată ca niciodată, că de n-ar fi, nu s-ar mai povesti.
„Mergeam însă să ne alăturăm lui Tudor și răscoalei și tot drumul prin iarna aceea a anului 1821 nu am făcut decît să vorbim și, vorbim, să înțelegem de e nu am făcut ceea ce credeam că ar fi trebui să facem.” (Ștefan Agopian, Tache de catifea, p.162)
Magda Lungu, 07 iulie 2018
Ștefan Agopian – „Tache de catifea”
Editura Polirom, 2012, 312 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu