⧫ Sunset Park
După o copilărie nefericită, cu un tată veșnic ocupat și o mamă vitregă care l-a tolerat, dar nu l-a iubit niciodată, o adolescență chinuită în care o îmbrânceală între frați a provocat o tragedie și o tinerețe în care a fost bătut în plină stradă de două brute plătite să-l intimideze, Miles Heller, un american de douăzeci și opt de ani, renunță la studii, fuge de acasă și se ascunde în Brooklyn, într-o casă abandonată, luată în stăpânire de Bing Nathan și gașca lui de fete. Sărac și speriat că, dacă va fi prins, va fi evacuat, Miles se apropie timid de locatarii casei nimănui, începe să-și povestească dorințele și dezamăgirile, capătă curaj, se împrietenește cu tinerii și reușește să înțeleagă că prezentul poate fi schimbat numai atunci când greșelile trecutului au fost recunoscute și iertate.
Bing Nathan, un artist pasionat de jazz, care își petrece sfârșiturile de săptămână cântând la tobe și la instrumente de percuție într-o formație de șase bărbați, a început o afacere cu trei ani în urmă, iar între timp, micul său atelier meșteșugăresc de reparații s-a umplut rapid de obiectele electrocasnice vechi, cu valoare sentimentală, la care clienții săi modești nu ar fi renunțat pentru nimic în lume. Toți banii câștigați din meșterit, împreună cu cei adunați din înrămarea fotografiilor, chiar dacă i-au asigurau un venit constantat, nu s-au lipit unii de alții încât să facă o punte de la o lună la alta peste care să treacă lăsând în urmă grija zilei de mâine. Când a descoperit casa abandonată din Brooklyn, pe care i-a arătat-o Ellen Brice, prietena sa din copilărie, primul lui gând a fost că s-ar putea muta împreună și că ar putea locui liniștiți acolo până în ziua în care vor fi descoperiți de autorități.
Singura fată a unei familii modeste, Ellen Brice a visat de mică în culori. Pasionată de desen și pictură, s-a înscris la colegiu, iar în al doilea an l-a cunoscut pe profesorul Samuels, pe soția acestuia și pe cei trei copii ai lor, Bea, Cora și Ben. Mutat de curând în sudul Vermontului, pentru două luni și jumătate, profesorul avea nevoie de cineva care să-i supravegheze copiii în timp ce Ellen, ca orice student sărac, avea nevoie de bani. Fără a sta prea mult pe gânduri Ellen și-a luat în serios rolul de guvernantă fără a se gândi măcar o clipă că diferența de vârstă dintre ea și Ben, băiatul cel mai mare al profesorului, se poate anula cu un singur sărut. Îndrăgostiți de-o vară, Ellen și Ben au mers prea departe, iar trupurile lor tinere și-au cerut tributul și au zămislit un copil. Când toamna a înlocuit vara, uar familia Samuels a părăsit Vermontul, Ellen a rămas cu amintirea primei iubiri, dar n-a păstrat copilul, de teama părinților și a profesorului care nu a aflat nimic, niciodată. La cinci ani după această experiență, la fel de săracă cum a fost și atunci, Ellen a acceptat oferat lui Bing de a locui în casa părăsită cu speranța că, în sfârșit, va avea un loc al ei în care să poată picta.
Fostă colegă la arte cu Ellen, Alice Bergstrom s-a amuzat câna a auzit de propunerea celor doi prieteni ai săi de a locui, pe ascuns, într-o casă abandonată. Apoi a acceptat, mințindu-se că este chiriașa lor preferată, scutită de plata lunară în schimbul ajutorului dat la curățenie și la bucătărie. Vestea sosirii lui Miles Heller, al patrulea rezident în casa nimănui, a bucurat-o teribil de parcă noul venit ar fi fost musafirul dorit, invitat chiar de ea. Străin de gașca lui Bing Nathan, Miles Heller s-a alipit grupului de tineri, dar a preferat să păstreze o distanță politicoasă față de veselia lumii lor. Artist și el, pasionat de fotografierea obiectelor lăsate în urmă de familiile nevoite să-și părăsească locuințele amanetate băncilor, Miles s-a mutat în casa din Sunset Park cu tot cu bagajul suferințelor adunate în cei aproape treizeci de ani. Singurul fiu al celebrei actrițe Mary-Lee Swann, Miles a fost părăsit de mamă la doar câteva luni și lăsat în grija unei bone. Șocat în primele luni, tatăl său a divorțat de prima soție și s-a căsătorit cu o femeie care i-a devenit mamă vitregă, a avut grijă să nu-i lipsească nimic, dar care nu l-a iubit la fel de mult ca pe Bobby, propriul ei fiu.
Frați vitregi, Miles și Bobby, fratele cu doi ani și jumatate mai mic, deși au crescut sub același acoperiș nu s-au înțeles niciodată. Caractere diferite, unul serios și liniștit, iar celălalt o pușlama veselă și delăsătoare, băieții n-au făcut decât să se ciodănească de la toate nimicurile, după care, amândoi, zile întregi, sufereau îngrozitor. În ziua accidentului, după ce au urlat unul la altul până li s-au uscat terminat cuvintele, Miles l-a înghiontit pe Bobby în stradă, iar mașina care a trecut în viteză le-a schimbat pentru totdeauna destinele. Cuprins de remușcări, Miles a refuzat să vorbească cu părinții despre cele întâmplate și a mocnit în el amărăciunea până când n-a mai putut răbda. Pus într-o altă situație limită, cinci ani mai târziu, când, îndrăgostit de Pilar Sanchez, va fi șantajat de Angela și bătut de golani în stradă, Miles nu va vorbi nici de această dată cu părinții, ci va dispărea de acasă lăsând în urma lui un bilet. Chiriaș de nevoie în casa abandonată din Sunset Park, Miles Heller va asculta poveștile de viață ale celorlalți tineri, se va simți acceptat și va găsi curajul de a relua legătura cu părinții, de a recunoaște cele întâmplate și de a-și iertare pentru toate neplăcerile provocate. Tocmai la timp pentru că tinerii vor fi evacuați din casă, cu scandal, bătăi, spital și câteva luni de arest pentru Miles care și-a ieșit din fire și a lovit un polițist. Sfătuit de tatăl său să se predea, Miles Heller își va accepta pedeapsa doar că, de acestă dată, chiar dacă va fi supărat pe el și îngrijorat pentru familie, iubită și prieteni, nu se va mai simți părăsit și singur.
„Cutreieră străzile, încercând să se familiarizeze cu împrejurimile, dar își pierde repede interesul pentru Sunset Park. Locul acesta are ceva mort, i se pare, goliciunea îndurerată a sărăciei și strădaniilor de imigrant, o zonă fără bănci sau librării, doar bancomate și o bibliotecă publică prăpădită, o lume mică, izolată de restul, unde timpul se mișcă atât de încet, încât puțini oameni se mai sinchisesc să poarte ceas.” (Paul Auster, Sunset Park, p.119)
Magda Lungu, 16 iunie 2018
Paul Auster – „Sunset Park”
Editura Polirom, 2012, 274 pagini
Traducere din limba engleză de Daniela Rogobete
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu