⧫ Patimile după Bacovia
Patimile poetului Ovidiu Genaru sunt după Bacovia, dar nu în sensul unei supărări apăsătoare sau a unei melancolii devastatoare, ci mai degrabă cronologic, în sensul că poezia lui Bacovia i-a aparținut în exclusivitate poetului băcăuan al tristeților și punct, iar poezia trăirilor de după Bacovia este altceva. Mă uit în urmă ca într-un vis adânc./ Sunt atât de trăit încât am și uitat/ că am fost părăsit în tăcere/ de cei cu care cândva am pornit la drum./ Și-mi era bine./ Acum încotro? Sunt tot mai grăbit/ să mă scufund implacabil în mine însumi/ unde se presupune că ar fi înțelepciunea/ celor vechi.
Deși aparține aceluiași spațiu banal provincial ca și Bacovia, în care zilele săptămânii se repetă și se adună la nesfârșit una peste alta, original prin prospețimea figurilor de stil și exprimând întocmai ceea ce gândește, limbajului poetului Ovidiu Genaru nu are nimic bacovian. Hiperlucid, dotat cu o fantezie bogată și detașat emoțional de tot ce se întâmplă în juru-i, poetul știe instinctiv că nimeni altcineva nu poate trăi în locul său, acceptă cu seninătate ce nu poate schimba și se amuză, ironizând mucalit, când mai tandru, când mai acid, metehnele umane pe care, ca un observator fin ce este, le poate lesne sesiza.
Nu mă pizmuiți! N-am fost mai cuceritor ca alții/ mai limbut, poate, deși nu dau nume;/ evoc experiențe la care adaug și efectele lunii:/ lauda de sine lucrează mână-n mână cu noaptea;/ aura petrecerilor se așază încoronând/ închipuirile mele; chiar pe toate/ nu le-am făcut; ca și poezia/ dragostea are nevoie de minciuni și exagerări/ ca să-mi redea bucurii pe care nu le-am avut/ undeva, cândva, nici nu mai știu când și unde..
Citindu-i splendidul album al colecției dedicate poeților laureați al Premiului Național de Poezie „Mihai Eminescu”, ce cuprinde poeme selecționate din aproape toate volumele de versuri publicate în perioada 1967-2020, nu pot să nu remarc faptul că, de-a lungul anilor, Ovidiu Genaru și-a păstrat claritatea și subtilitatea artei sale poetice atipice, prea elaborată, prea artistică și prea inteligentă pentru a nu putea fi considerată un unicat.
O ajung din urmă și o întreb dacă este ea./ Eu în carne și oase cine altcineva.// O cercetez atent: parcă ar fi parcă n-ar fi/ am dubii. Și totuși îi seamănă./ Oare îmi amintesc bine chipul ei?/ Îmi zâmbește complice. Acum este ea sunt sigur.// Îi zâmbesc și eu. Acum nu mai este.// Pare cineva din trecutul meu îndepărtat/ peste care s-au depus alte parfumuri/ cu alte identități/ în alte flacoane./ În altă viață.// Chiar aici m-a părăsit o femeie cu cinci ani/ în urmă/ care semăna cu dumneata./ Nu cred că mă înșel. În multe locuri am fost părăsit.// Aici m-am despărțit cu cinci ani în urmă/ de un bărbat leit dumneata.// Era după-amiază o întreb. Într-o sâmbătă./ Da era după-amiază. Într-o duminică.// Atunci suntem aproape noi ne răspundem/ și plecăm aproape împreună.
Magda Lungu, 14 august 2021
Ovidiu Genaru – Patimile după Bacovia
Grupul Editorial Rocart, 2021, 312 pagini
Colecția ⊰ Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie «Mihai Eminescu»
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu