Cristian Fulaș

⧫ Celan. Am trăit, da

Născut pe 23 noiembrie 1920, în familia lui Leo Antschel-Teitler și Friedericke (născută Schrager), Paul Celan (pseudonimul lui Paul Peisah Antschel) a făcut primii pași în Cernăuțiul Bucovinei și a rostit primele cuvinte în limba pe care mama, o avidă cititoare de literatură germană, a insistat să o vorbească toți cei din casă. Înscris de Leo Antschel la școala în limba ebraică Safah Ivriah, Paul a abandonat sionismul atât de drag tatălui său, iar după ceremonia de Bar Mitzvah din 1933 a devenit un simpatizant al mișcării socialiste. Tânăr absolvent, după bacalaureatul din 1938, Paul Celan a părăsit Cernăuțiul pentru a studia medicina la Tours, în Franța, dar după numai un an va abandona studiile și se va întoarce în Cernăuți pentru a se înscrie la Facultatea de Litere, vindecat de iluziile unui socialism care a introdus în Basarabia (și Bucovina), în 1941, legile de purificare etnică.

La sfârșitul lui iunie a anului 1942, părinții îi vor fi arestați și deportați în Transnistria, într-unul din lagărele de concentrare în care și el, evreu de origine, va fi obligat să supraviețuiască mizeriei și vinovăției de a nu fi fost acasă în noaptea în care părinții au fost ridicați. După doi ani de ghetou siberian, Paul Celan a emigrat, în 1945, în Bucereștiul din care va fugi, în 1947 la Viena, iar în 1948, la Paris. Trei ani mai târziu, în 1951, o va cunoaște pe Gisele de Lestrage, iar după căsătorie, va primi și laurii recunoașterii ca poet și traducător, dar și înlănțuirea cătușelor defăimării pe care Claire Goll, soția poetului Yvan Goll, i le va pune fără milă, împiedicându-i pașii și grăbindu-i sfârșitul. Sensibil, dezrădăcinat și lovit din toate părțile, Paul Celan va ceda presiunilor, în 1961 primele tulburări psihice își vor semnala prezența, va încerca să le depășească, dar, înfrânt, în noaptea de 19 spre 20 aprilie 1970 le va plăti tributul, aruncându-se în Sena de pe podul Mirabeau.

Am trăi cu steaua galbenă în piept

Născut în secolul greșit, Paul Celan a locuit vremelnic în Austria, România și Franța dar, evreu de origine, pândit și urmărit de antisemitism, a trăit cum a putut, la marginea vieții, într-o teroare permanentă care i-a chinuit trupul și mintea până când, prea mic pentru un război atât de mare, a abandonat lupta. Vina de a nu fi fost acasă în noaptea în care i-au fost arestați părinții – de parcă dacă ar fi fost prezent, ar fi putut schimba ceva! –, l-a însoțit pretutindeni, ca un blestem care a așteptat momentul potrivit pentru a-și împlini menirea. Pasionat de desen și de poezia care are o limbă universală în care se scrie și pe toate meridianele ea se spune la fel, de aceea poate fi tradusă, Paul Celan a crescut printre poemele lui Rimbaud, Verlaine, Holderlin și Rilke, și a luptat împotriva rușinii de a fi neom printre oameni și a permanentei amenințări că viața lui se poate termina în orice clipă, tot în versuri. Poet, eseist și traducător înainte de ghetou, în ghetou și după ghetou, Paul Celan a evadat din realitate în poezie, simțind, iar mai apoi știind, că pentru cei care au fost în lagăr lumea va fi întotdeauna un lagăr, chiar dacă ceilalți nu-și dau seama.

E multă durere în această biografie, o durere melancolică a unui scriitor care nu aruncă adevăruri în obrazul lumii cu disprețul superior al unui om de cuvânt care a înțeles și explică alunecarea unui semen de-al nostru în mlaștina disperării care l-a înghițit treptat, bucată cu bucată. Cristian Fulaș nu povestește, el (re)trăiește teribilul destin al scriitorul-evreu și, devenind el însuși Paul Celan, intră cu totul într-un rol preferat, pe care îl interpretează cu talent și imaginație, reușind să umple întreaga scenă cu un spectacol de zile mari. Am trăit, da este un titlul bine gândit, care sugerează subtil, la prima vedere, relația simbiotică dintre autor și personaj, după care, biografia începe cu acum. Scris la persoana întâi, singular, romanul este despre mine, adică eu, Cristian Fulaș, sunt Paul Celan în toate cele aproape 200 de pagini și îți vorbesc ție, cititorule, despre ce am trăit, da, am sperat sau am îndurat, nădăjduind că mă vei ierta pentru greșelile altora și pentru toate neputințele mele, care m-au împins de pe pod, în Sena.

«Doar dincolo de castani e lumea» (Celan)

Inadaptat unei lumi înghesuite, împrejmuite de garduri din sârmă ghimpată, hipersensibil - așa cum îi stă bine unui poet -, și incapabil să se transforme, peste noapte, într-un Ahile aprig și de temut, Paul Celan a fugit din calea destinului, rătăcind prin țări străine, iubind, scriind și mulțumindu-se cu recunoașterea sa ca scriitor și cu Premiul Georg Buchner, pe care l-a onorat cu celebrul său discurs Meridianul. La fel de mulțumit a fost și de prieteniile cu scriitori și scriitoare ale vremurilor, cu care, neputându-se întâlni atât de des pe cât își dorea, a purtat o corespondență vie, literară. Singurul față de care a avut serioase rezerve a fost filosoful german Martin Heidegger, un pasionat al metafizicii și un împătimit interpret al scrierilor lui Kant, de care Paul Celan a fost impresionat în tinerețe, dar profund dezamăgit atunci când a descoperit că omul și filosoful sunt două personalități disctincte. De altfel, prieteniile literare și prieteniile, în general, au fost pentru Paul Celan, un izvor nesecat de cunoaștere, o fereastră deschisă pentru visare și o evadare din coșmarul minții lui chinuite în poveștile minunate ale altor minți.

„Am trăit în lume și locurile pomenite mai sus sunt părți importante din lumea mea, oamenii amintiți aici – uneori în treacăt, dar timpul grăbește – au fost și încă sunt prietenii mei. Lumea mea. Prietenii mei. Dar lumea nu e a nimănui și prietenii nu ți-i alegi, nu sunt ai tăi, e greșit să spunem asta, prietenii sunt destinul – și, într-un anume sens, vocația – și important în prietenie e cuvântul «împreună», nu cuvântul «eu», așa cum poate ai înțeles.” (Cristian Fulaș, Celan. Am trăit, da, p.72)

Magda Lungu, 08 martie 2024

Cristian Fulaș – „Celan. Am trăit, da”

Editura Polirom, 2022, 184 pagini

———— ❖———————————————

POLIROM, colecția ⊰ «Biografii romanțate»

———— ❖———————————————

Tweet