⧫ Dincolo de perete
Citind, pe Facebook, fel de fel de postări ale prietenilor care își rup din timpul lor pentru a ne împărtăși o bucurie, o supărare, o știre, un strop de literatură sau altceva, nu de puține ori m-am întrebat, cine se ascunde în spatele monitorului și ce ar fi de găsit în mintea și în sufletul aceluia care, având ceva de spus, culege de pe tastatură cuvintele potrivite și ne bucură, pentru o clipă și un like, privirea, alungându-ne îngrijorările de peste zi. Iaca un răspuns:
Mulțumind, în predoslovie, generozității prietenului Viorel Ilișoi care a mobilizat-o pe Ana-Maria Lavric-Paraschi, colaboratoarea editurii GRI, și cu sentimentul plăcut al pionieratului, Radu Părpăuță ne invită «Dincolo de perete», în lumea lui, cea adevărată, un fel de tărâm al Medelenilor lui Teodoreanu în care plictiseala sau enervările prezentului sunt alungate de amintiri dulci amărui ale unei copilării cu parfum de gutui și de mere coapte, de legende auzite din moși-strămoși sau de izbucniri sincere și entuziaste în fața spectacolului desăvârșit al naturii.
Născut în cea mai nemiloasă lună din an, februarie sau luna lupilor, în anul 1955, în comuna Tomești, județul Iași, într-o familie din mica burghezie rurală, după o viață în care a fost de toate, dar nu s-a îmbogățit din nimic, în schimb a reușit să se vindece pe deplin de ambiții și de iluzii, Radu Părpăuță, ajuns la vârsta înțelepciunii, s-a retras la țară pentru tihnă și, nedorind să mai demonstreze nimic, șade în timpul liber la măsuța din curte și scrie sub o salcie pletoasă despre toate dorurile și ofurile care de n-ar mai fi, n-am mai avea ce plânge, dar nici ce povesti.
Jonglând cu subtilitate, talent și rafinament cu subiecte alese cu dibăcie, fără a se poticni în constrângeri lingvistice sau convenții nefuncționale, Radu Părpăuță reușește, în această «Carte de pe Facebook», un tameș-balmeș de texte în care povestea nu are cum să nu curgă. Cu ritm și cu voie bună.
„… Și părul ei avea o plasă de ceață de la picăturile de ploaie, mâinile îi erau reci și gura caldă. Și mirosea a flori de tei, ploua și – nu mai știu cum – florile de tei se scuturau pe inimile noastre înfiorate. Ne uitam la ceas și vedeam că n-a trecut decât o oră din eternitate, căci ora aceea era firimitura de prescură în care este tot Hristos.” (Radu Părpăuță, Dincolo de perete, p.132)
Magda Lungu, 01 octombrie 2023
Radu Părpăuță – „Dincolo de perete”
Editura GRI, 2023, 465 pagini
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu