⧫ Seducătoarea din Florența
Găsit de echipajul navei-pirat la șapte zile după ce vaporul a trecut de Capul Agulhas de la extremitatea sudică a continentului african, pasagerul clandestin adormit, înfășurat într-o mantie lungă, s-a dovedit a fi un magician pe cinste. Uluitor de încrezător în puterile sale de a încânta și de a convinge, tânărul pungaș l-a fermecat atât de tare pe căpitanul George Louis Hauksbank cu poveștile și scamatoriile sale încât, în loc să fie judecat și pedepsit, și-a câștigat dreptul de a umbla slobod printre membrii echipajului, iar la momentul potrivit, l-a otrăvit pe căpitan și l-a jefuit de toate comorile ascunse în spatele pereților lambrisați ai cabinei. Către dimineață, magicianul a coborât de pe vapor, a dezlegat o barcă, a vâslit cu putere spre țărm și a dispărut, ca o fantomă, în interiorul Indiei. Purtând cu el, ca pe un talisman, povestea fermecătoarei Qara Köz, seducătoarea din Florența, magicianul a ajuns în capitala indiană Sikri și a stârnit în sufletul împăratului Akbar cel Mare o pasiune nebună pentru o femeie misterioasă, prințesă, vrăjitoare și sclavă, visul secret de dragoste al oricărui bărbat.
Akbar nu și-a cunoscut tatăl. Născut în Sind și abandonat la paisprezece luni, a fost găsit și crescut de unchiul Askari din Kandahar, fratele și dușmanul regelui Humayun, care l-ar fi ucis cu mâna lui dacă nu ar fi intervenit soția, mătușa care a protejat copilul de sălbaticul său soț. Ajuns împărat la vârsta majoratului, Akbar căpătase pe lângă toate bogățiile Indiei și o lehamite totată pentru eternele intrigi de la curte și pentru slugărnicia falsă a supușilor care îl scăldau în laude mieroase deși ar fi vrut să-l vadă scurtat de cap. Cât a fost tânăr, împăratul Akbar a învățat să mânuiască sabia ca nimeni altul, iar faima lui de cuceritor, despre care s-a dus vestea, i-a umplut palatul din capitala Sikri cu o mulțime de soții regale care, în lipsa lui, nu făceau altceva decât să bârfească sau să-și scoată ochii.
Sătul de războaie, de neveste și de cei trei fii nesăbuiți și bețivi, împăratul Akbar a adus pacea în împărăție, apoi și-a plăsmuit o soție imaginară, pe care a botezat-o Jodha și i-a cerut maestrului Abdus Samad Persanul să o picteze pentru a o prezenta întregii curți. Deși nimeni nu a îndrăznit să-l contrazică, alaiul de neveste cârcotașe s-a simțit amenințat de tabloul cu care împăratul își petrecea toate nopțile, în timp ce zilele și le dedicase reconstruirii capitalei, orașul-palat ridicat lângă lacul de aur. Terminat după doisprezece ani, la timp pentru cea de-a patruzecea zi de naștere a împăratului, Sikri și-a deschis larg porțile vizitatorilor, cu puțin timp înainte de sosirea mincinosului blond. Profitând de atmosfera de sărbătoare a orașului și de răvașul reginei Angliei, șterpelit de la căpitanul navei-pirat, pungașul de magician s-a strecurat în palat, ajutat de mirosurile exotice ale alifiilor cu care a fost uns pe tot corpul și care au înnebunit gărzile, adormindu-le toate celelalte simțuri.
Primit în audiență de împăratul Akbar, obraznicul blond care s-a recomandat Mogor dell'Amore l-a provocat pe Akbar cel Mare să-i asculte povestea. Vrăjit de cuvintele fără de cusur al pușlamalei și curios din clipa în care a fost rostit numele prințesei Qara Köz, o legendă pe care o știau doar bătrânii și regina mamă, împăratul Akbar va asculta aventurile a trei prieteni din copilărie, Antonino Argalia, Niccolo „Il Machia” și Ago Vespucci, născuți în Florența Italiei, martori ai strălucirii și decăderii familiei Medici, contemporani cu Angelica, prințesa de șaptesprezece ani care a fost ștearsă din istoria casei regale a Indiei în ziua în care a văzut-o șahul Ismail al Persiei și s-a îndrăgostit de ochii ei negri. Abandonată în cortul șahului Ismail, după ultima bătălie dintre perși și turci, Angelica a căzut în mâinile generalului Argalia și a devenit pradă de război și iubita florentinului, cu încuviințarea comandantului oștirii otomane, Selim Necuțătorul.
Mândru de nu-și mai încăpea în piele de o asemenea cucerire, Antonino Argalia și-a dus iubita la Florența, în orașul care o va diviniza ca pe o zeitate, apoi o va blestema ca pe o vrăjitoare, iar în final o va alunga din cetate până dincolo de ocean, în Lumea Nouă. Peste două generații, magicianul blond, fascinat de viața și iubirile seducătoarei Qara Köz va răstălmăci povestea, dar înțeleptul împărat Akbar va separa adevărul de minciună și va trezi din morți fantoma Angelicăi. De partea adevărului, râul din palatul-cetate va seca, pedepsindu-l pe Akbar pentru nedreptatea de a-l fi alungat pe copilul celeilalte Angelici de la curte, iar împăratul va părăsi Sikri, împreună cu toată suita, iar în gând, cu fantoma lui iubită.
„Atîta timp cît ești anesteziat și nu își simți tragedia propriei vieți, poți supraviețui. Cînd îți revine lipezimea, cînd îți este meticulos redată, te poate înnebuni. Memoria retrezită la viață te poate sminti, amintirea umilinței, a celor ce ți s-au întâmplat fără știrea ta, a atâtor intruziuni, amintirea bărbaților. Nu la palat, ci într-un bordel al amintirilor, iar dincolo de aceste amintiri, conștiința faptului că toți cei care te-au iubit sînt morți, că nu există nici o scăpare.” (Salman Rushdie, Seducătoarea din Florența, p.211)
Magda Lungu, 05 februarie 2023
Salman Rushdie – „Seducătoarea din Florența”
Editura Polirom, 2022, 416 pagini
Traducere din limba engleză de Dana Crăciun
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu