⧫ Pămîntul de sub tălpile ei
În vara fierbinte a anului 1956, când abia împlinise nouă ani, Umeed Merchant a întâlnit, pe plajă, o fetiță înaltă, brună, într-un costum de baie cu stele și dungi, care părea a fi o Cenușăreasă rătăcită printre cele două fete urâte ale bogatului și celebrului furnizor de lapte, domnul Piloo Doodhwala. Trăsnit de frumusețea fetei cu un profil egiptean asemănător Reginei Hatshepsut, prima femeie faraon din istorie, Umeed i-a oferit Cenușăresei un măr, iar ea, amuzată de fâstâceala evidentă a puștanului, l-a înhățat încântată și a mușcat din el cu poftă, ignorând mulțumirile cuvenite unui dar neașteptat. Acesta a fost începutul unei prietenii îndelungate și stranii pe care Rai, fotoreporterul cunoscut întregii lumi, o va retrăi și o va povesti după ce Vina Apsara, o interpretă celebră și îndrăgită de public, va dispărea în timpul unui cutremur devastator.
Rude îndepărtate cu familia lui Piloo Doodhwala, Vasim Vaqar și Ameer Merchant, părinții lui Umeer, nu au privit cu ochi buni prietenia celor doi copii. Vina, fetița brună, nepoata adoptată de familia Doodhwala de Bandra, din Bombay, venise din America în India singură, după ce tatăl ei, măcelarul Shetty din Newport News, a expediat-o însoțită de o scrisoare de implorare. Născută într-o baracă în mijlocul unui câmp de porumb de lângă orașul Chester, Virginia, fetița a fost crescută de părinții biologici, Hellen și pe atunci avocatul Shetty, împreună cu celelate două surori, până când chipeșul și șmecherul indian o fost eliminat din barou și aruncat în pușcărie pentru fraude în meserie. După ce și-a ispășit pedeapsa cuvenită, fostul avocat Shetty și-a părăsit nevasta din Chester și cele trei fetițe și a plecat la Newport News unde s-a stabilit ca măcelar, împreună cu noul lui amant, o matahală de bărbat.
Abandonată de soț și cu trei copii mici, Hellen Shetty și-a înecat amarul în băutură, s-a umplut de datorii și a decăzut vertiginos până când zidarul John Poe, un văduv cu patru copii, a întâlnit-o într-un bar, i-a ascultat cu răbdare povestea, a încurajat-o, a trezit-o din beție și a salvat-o, mutând-o din bar în casa lui modestă, dar primitoare pentru doi adulți și șapte copii. Născută Nissa Shetty în casa unui tată avocat și renăscută Nissa Poe, trei ani mai târziu, în casa unui tată vitreg zidar, fetița mijlocie a crescut o sălbăticiune care a bătut și a mușcat profesori și colegi până când a fost dată afară de la grădiniță. Nici în primii ani de școală lucrurile n-au mers prea bine. Vulgară, violentă și cu pielea tuciurie, Nissa Poe, respinsă de copiii albi care o amenințau sau o porecleau în toate felurile, și-a găsit un refugiu în muzică, iar după ce a descoperit păduricea de la Jefferson Lick, fugea de acasă în fiecare weekend și cânta, de una singură, până ce i se limpezea sufletul de tot amarul unei vieți pe care și-o dorea altfel.
În anul în care a împlinit zece ani, în 1954, Nissa Poe a trecut printr-o tragedie care a lăsat-o fără copilărie și a marcat-o pentru tot restul zilelor. Plecată în pădurice să cânte, așa cum făcea ori de câte ori simțea nevoie să fie singură, fetița a depășit ora la care se întorcea, de obicei, acasă, iar când a pășit peste prag, speriată că va fi aspru pedepsită, și-a găsit tatăl vitreg și toți ceilalți copiii măcelăriți cu un cuțit de bucătărie. Șocată de moartea îngrozitoare a celor mici, Nissa a sperat ca măcar mama să fi scăpat vie din măcel, dar, din nefericire, a descoperit-o atârnată de o grindă a șopronului cu trei laturi, construit de John Poe pentru caprele de care fusese atât de mândru. Rămasă și fără mamă, și fără tatăl vitreg, Nissa a acceptat să se ducă la niște rude îndepărtate ale lui Hellen, familia Egiptus din Chinckaboom, în apropierea statului New York, dar respinsă de membrii familiei, a fost trimisă de tatăl ei, măcelarul Shetty, în India, unde îi va întâlni pe Umeed Merchant și Ormus Cama, cei doi băieți care îi vor fi prieteni și care vor deveni rivali atunci când Nissa Poe Shetty își va alege numele de Vina Apsara și se va dedica muzicii rock cu o pasiune care îi va aduce celebritatea. Iar de aici începe povestea.
Cu o acțiune desfășurată de-a lungul a două generații ale familiilor Doodhwala, Cama și Merchant și trei personaje principale, un fotoreporter și două staruri rock, romanul gloriei și al decăderilor ne prezintă, cu o sinceritate tăioasă, la scară macro, asemănările și deosebirile dintre un Occident supradezvoltat, dar înrobit banului și puterii, și un Orient subdezvoltat, dar liber să se manifeste cultural și artistic, ba chiar să evadeze din tipare și să se arunce, cu riscul asumat de a-și pierde mințile, în tumultul muzicii rock. La scară micro, iubirea imposibilă a lui Umeed pentru diva Vina Apsara, îi permite fotoreporterului, care își va însoți amanta în infernul celebrității, să privească soliștii, trupele, spectacolele și fanii muzicii rock cu ochii artistului pentru care lumea nu este formată din ritm și sunete elaborate, ci din culori vii și imagini reale. Înșiruite meticulos, ca pentru un marș gigantic și bine cadențat, dezastrele lumii și dramele personale se armonizează desăvârșit, într-un roman unitar, compact și electrizant.
„E dureros să vorbești despre frumusețea lumii cînd ți-ai pierdut vederea, ori să slăvești splendoarea muzicii cînd te-a lăsat auzul. La fel de greu este să scrii despre dragoste, ba chiar e și mai greu să scrii cu dragoste cînd inima ți-e sfărîmată. Ceea ce însă nu e o scuză; li se întîmplă tuturor.” (Salman Rushdie, Pămîntul de sub tălpile ei, p.116)
Magda Lungu, 27 ianuarie 2023
Salman Rushdie – „Pămîntul de sub tălpile ei”
Editura Polirom, 2022, 760 pagini
Traducere din limba engleză de Antoaneta Ralian
———— ❖—————————
———— ❖—————————
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu