Anna Gavalda

⧫ O viață mai bună

Mathilde și Yann sunt doi tineri cu două povești diferite de viață. Ea, plictisită să tot aștepte bărbatul ideal în timp ce-și caută slujba perfectă, devine din ce în ce mai dezinteresată de tot ce se întâmplă în jur. El, implicat într-o relație cu o femeie care nu-l înțelege, se complace într-o rutină sâcâitoare în care zilele seamănă între ele ca două picături de apă. Și vine momentul în care se întâmplă ceva care schimbă totul.

Mathilde pierde banii pentru renovarea apartamentului și, împreună cu ei, scrisorile fostului iubit, un scriitor exuberant care o transformase în muză, o scăldase în cuvinte frumoase și paragrafe stilizate, și uitase printre pagini o ființă vie care avea nevoie de gesturi și fapte la fel de mult cum el avea nevoie de faimă și de inspirație. Relația lor, începută brusc, se terminase la fel de brusc, iar Mathilde, dezamăgită și tristă, lăsase în urmă tot fugind de el și de o viață care nu-i oferise prea multe.

Găsise să închirieze un apartament, cu încă două fete, Pauline și Julie D. După ce se aranjaseră cât de cât, fetele veniseră cu ideea de a renova locuința, ceruseră și obținuseră acordul proprietarului, adunaseră banii necesari și găsiseră și un zugrav care le promisese că lucrează repede și bine. Din lipsă de timp, între două trenuri, Mathilde se întâlnise cu una din fete la o cafenea, băuseră ceva împreună și-apoi colega plecase. În urma ei, Mathilde trăncănise la telefon cu o prietenă, achitase consumația și părăsise cafeneaua uitându-și geanta în care era plicul cu banii, cei 10.000 de euro care ar fi trebuit să acopere toate cheltuielile cu materialele și manopera.

Momentul în care Mathilde Salmon și-a dat seama că a pierdut geanta cu tot cu bani și că nu are cum să-i recupereze sau să-i înlocuiască, a fost unul decisiv. Ajunsă acasă, singură și deprimată, în cele trei zile de după dezastru, Mathilde și-a revăzut întreaga viață. Împlinise douăzeci și patru de ani, renunțase la studii pentru o slujbă anostă și prost plătită, se apucase de băut și aștepta în disperare bărbatul perfect care să-i ofere o viață de vis. După ce și-a revăzut tot trecutul, când cea de-a treia zi era pe terminate, Mathilde s-a scuturat de amintiri și s-a hotărât să o ia de la capăt. Odată hotărârea luată, au început să apară surprizele, speranța că și-ar putea recuperat geanta și un personaj pe cât de enervant, pe atât de atrăgător.

”Trecusem și prin momente mai grele. (…) Terasele, promisiunile și zilele se lungeau, eram în viață și sănătoasă tun, aveam alți ași în mânecă și știam să mă descurc. Așa că m-am eliberat de amintirea lui.” (Anna Gavalda, ”O viață mai bună”, p.71)

Cu doar doi ani mai mare decât Mathilde, Yann, tânărul parizian împărțit între o slujbă epuizantă și o iubită egoistă și răutăcioasă, se simțea singur și trist. După o plimbare lungă prin oraș, a ajuns în blocul în care locuia și s-a întâlnit cu un vecin care târâia un corp de mobilă. Bun la suflet și foarte săritor, Yann s-a oferit să îl ajute, iar vecinul, surprins de gestul tânărului pe care îl știa doar din vedere, l-a invitat la el acasă să îl cinstească cum se cuvine.

Timorat ca nu cumva să-l derenajeze, Yann a acceptat invitația cu jumătate de gură și a rămas surprins să descopere, atât de aproape de el, o familie veselă și plină de viață formată din mamă, tată și două fetițe vorbărețe și puse pe șotii. Tatăl, Isaac Moise, își cunoscuse viitoarea soție, pe Alice, la patruzeci și cinci de ani și, de dragul ei, renunțase să mai vânture lumea și își întemeiase un cămin. Alice, tânără și frumoasă, îndrăgostită lulea de negustorul care ar fi făcut orice numai să o audă râzând, îi dăruise soțului ei două fetițe încântătoare, Madelaine și Misia.

Ascultând poveștile de viață ale soților Moise și trăind alături de fetițe o seară desprinsă parcă dintr-o poveste, Yann a înțeles ce înseamnă tihna unei familii, s-a hotărât să pună punct relației cu iubita sa de gheață și să caute acea persoană alături de care să nu se mai simtă niciodată singur. Pentru a-și duce la îndeplinire hotărârea, i-a scris fostei iubite, Melaniei, o listă de motive pentru care dorea să pună punct unei relații fără niciun viitor. Scrisoarea, sinceră și directă, conține foarte multe detalii pe care Yann, dacă nu ar fi discutat cu Isaac, nu ar fi știut cât sunt de importante.

”Vine un moment când trebuie să provoci destinul. Să-l provoci în sensul că-l sfidezi. Da, vine întotdeauna un moment când trebuie să-ți apuci norocul de ceafă și să încerci să-l întorci în favoarea ta mizând totul pe el.” (Anna Gavalda, ”O viață mai bună”, p.184)

Ușoare și savuroase, Mathilde și Yann sunt două povestiri de sine stătătoare, la fel de frumoase și de interesante. Tonul este direct, simplu și fără prea multe figuri de stil care nu și-ar avea locul în istorisirile ce seamănă cu conversațiile dintre doi prieteni care se revăd după un număr de ani și au foarte multe să-și spună, iar momentul acela care apare în viața unui om și îl zguduie bine trezindu-l din amorțeala unei rutine acaparatoare este foarte bine evidențiat. De la disperare la speranță, în cazul Mathildei, și de la o revelație la hotărâri capitale, în cazul lui Yann, O viață mai bună are în centru o binecunoscută zicere: nu aduce anul, ce aduce ceasul.

Magda Lungu, 29 noiembrie 2020

Anna Gavalda – ”O viață mai bună”

Editura Polirom, 2017, 232 pagini

Traducere din limba franceză: Ada Tanasă

Tweet