⧫ Trimisul nostru special
Trimis de redactorul șef la funeraliile unui mare jurnalist, la care ar fi trebuit să participe și Președintele României, Antonie, confundant de agenții de pază cu un terorist, este lovit și leșină, pierzându-și cunoștința. Salvat de colegii de breaslă și dus de urgență la spital, jurnalistul de treizeci de ani rămâne în comă nouă zile, timp în care își rememorează tot trecutul, simțind fiecare întorsătură a vieții cu bucuria ei imensă sau cu dezamăgirea profundă, emoții puternice care au transformat o întâmplare aparent banală într-o amintire de neuitat.
Înfuriat pe Antonie pentru o gafă memorabilă, redactorul-șef al ziarului la care acesta lucra își schimbă starea de spirit în urma publicității imense și gratuite, venită la pachet cu greșeala angajatului. Amuzat de întorsătura lucrurilor, în loc să-l dea afară pe Toni, îl trimite la înmormântarea unui mare jurnalist, la care își anunțase prezența și Președintele României. Schimbată în ultimul moment din cauza amenințărilor teroristului Mohammad, biserica unde ar fi trebuit să se desfășoare funeraliile celebrității media adăpostea osemintele unui sfânt găsit îngropat în curtea unei biserici părăsite și care, deși fusese aduse întreg, rămăsese într-o clipă de neatenție, spre disperarea părintelui paroh Nicodim, fără un deget la mâna dreaptă.
Mohammad, autorul oribilului sacrilegiu, era primul născut al profetului Salman. După o copilărie din care nu-și mai amintea mare lucru, de parcă cineva i-ar fi șters cu buretele câțiva ani din memorie, Mohammad a fost trimis de tatăl său în deșert pentru a căuta o cămilă dispărută. Dotat cu o intuiție ieșită din comun, Mohammad a devenit într-un timp foarte scurt cel mai cunoscut recuperator de cămile numai că tânărul, atras de învățătură și noile descoperiri, a fugit de acasă în România și s-a înscris la Construcții. după terminarea facultății, vreun an de zile a trăi din slujbe mărunte, după care a descoperit semnalul de alarmă, iar viața sa a căpătat pentru prima oară un sens. Din ce în ce mai cunoscut publicului drept teroristul din tren, Mohammad a trecut la nivelul următor schimbând oprirea trenurilor cu dinamitarea borcilor de occidentali.
Aflând din presă că Președintele României va fi prezent la înmormântarea marelui jurnalist, teroristul se strecoară în biserica părintelui Nicodim, se întâlnește cu Antonie și preotul paroh, care îl informează că funeraliile vor avea loc în altă parte, și, de nervi, fură un deget al sfântului depus în raclă. La fel de uluit ca teroristul de schimbarea locației în ultimul moment, Antonie aleargă într-un suflet la biserica din cealaltă parte a orașului, ajunge cu puțin înainte de încheierea slujbei, numai că, îl loc să participe la conferința de presă cum era de așteptat, este confundat de agenții de pază cu Mohammad teroristul și trântit la pământ, își pierde cunoștința și ajunge la spital în comă. Inconștient vreme de nouă zile, Antonie își rememorează tot trecutul. Născut pe podea, în grabă, în prezența unei moașe bătrâne, copilul a crescut cu poveștile tatălui său despre căpetenii hune, regi și inorogi.
Prieten cu călugărul Ioan, la cea dintâi revărsarea a apelor, tatăl său a dispărut fără urmă, lăsând băiețelul în grija preotului care l-a botezat creștinește, iar când i-a fost dat să închidă ochii, l-a trimis în lume. Naiv și neobișnuit să trăiască orintre oameni, Antonie a cerșit și a furat până când, la o razie a poliției, prins fără acte de identitate, a fost dus la secție și salvat de un jurnalist care a intuit în el un subiect senzațional. Neașteptata întâlnire cu reporterul devine pentru Antonie șansa vieții sale. Invitat la fel de fel de emisiuni cu audiență mare, tânărul devine în scurt celebru și rămâne în atenția marelui public un an de zile, timp în care conducerea ziaului îi oferă casă și masă, iar după ce interesul publicului pentru povestea sălbaticului din Carpați începe să scadă, din milă, din curiozitate sau din cine știe ce alt motiv, redactorul-șef al jurnalului îi angajează pe Antonie, oferindu-i ocazia de învăța o meserie.
Fără nicio pregătire în domeniu și aiurit din naștere, tânărul jurnalist ajunge din nou în atenția mass-mediei din cauza gafelor pe care le face și care par să nu se mai termine. Ultima, cea mai răsunătoare, din cauza căreia aproape că-și pierde locul de muncă, dar care ia o întorsătură neașteptată. Bucuros că va putea scrie, în sfârșit, articolul vieții, Antonie aproape că ratează înmormântarea marelui jurnalist, la care ajunge pe ultima sută, dă buzna peste gărzile de corp ale Președintelui, este confundat cu teroristul Mohammad, trântit la pământ de oamenii președintelui și ajunge în comă la spital. Inconștient în următoarele nouă zile, jurnalistul pendulează între misticism, fantezie și realitate, amestecând amintirile proprii pline de un umor debordant cu poveștile tatălui său, învățămintele preotului Ioan, destinul incredibil al arabului Mohammad și flash-urile pline de culoare din lumea mai puțin cunoscută a presei.
„Nu-și pierduse niciodată vremea cu evaluarea propriei vieți. Se obișnuise să trăiască și atât. Bucuria faptului că e viu, că se poate mira de ceea ce vede îi era suficientă. Dar uite că vine un moment când toate acestea dispar. Și ce rămâne în loc?” (Florin Lăzărescu, Trimisul nostru special, p.166)
Magda Lungu, 14 iulie 2019
Florin Lăzărescu – Trimisul nostru special
Editura Polirom, 2014, 216 pagini
Colecția «TOP 10+», Editura POLIROM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu