⧫ Demonii
Inspirat de o pildă biblică care povestește că demonii din oameni s-au mutat în porci și i-au înnebunit până când animalele înfricoșate s-au aruncat într-o prăpastie, romanul politic al scriitorul rus FM Dostoievski, o satiră condensată, complicată și explicită, este o provocare datorită multitudinii personajelor și a monologurile lungi și dramatice, dar și un deliciu prin descrierile amănunțite și atente ale comportamentelor unor oameni care visează o lume numai a lor și nu se dau în lături de la nimic pentru a o obține. Bogați sau săraci, tineri sau trecuți prin viață, acești oameni, personaje ale romanului, chiar și cei care par cu mintea adunată, sunt posedați de demoni. Știuți sau neștiuți.
Luând ca reper haosul politic rusesc din cea de-a doua jumătate a secolului al nouăsprezecelea, Dostoievski și-a construit romanul în jurul a două personaje: Stepan Trofimovici, un bătrânel amabil care își umple zilele cu reverie sentimentale, și elevul său, Nikolai Vsevolodovici Stavroghin, un tânăr carismatic, hotărât să pună în practică ideile maestrului. Inteligent, în aparență umil, dar malefic spre dement, Nikolai Stavroghin se alătură unei organizații secrete pentru a scăpa de fantoma Matrioșcăi, fetița care s-a spânzurat după ce a fost pedepsită pe nedrept pentru un furtul unui briceag care a fost găsit după câteva zile. Cuprins de remușcări după teribila tragedie, Stavroghin are de ales între a se sinucide sau a-și provoca destinul, cu o altă nelegiuire. Om slab, sclav al ideilor timpului său, Stavroghin comite un lanț întreg de rele din dorința de a-și potoli orgoliul însetat de suferință, un paradox și în același timp un demon care îi întunecă mintea și îi numără zilele.
Orbitând în jurul monstrului Nikolai Stavroghin, toate celelalte personaje bâjbâie drumul drept printr-o ceață de idei confuze, ideală pentru Stavroghin de a-și pune în practică faptele mârșave. Manipulator, seducător și indiferent la haosul pe care îl provoacă, un fel de robot uman, Stavroghin provoacă divinitatea să îi răspundă pe măsura acțiunilor sale, nu degeaba afirmă Kirillov că și pe Stavroghin l-a devorat ideea. La fel de inteligent, dar privind viața nu din perspectiva religiei ca Stavoghin, ci a politicii, Piotr Verhovenski are un singur scop: răsturnarea sistemului, instaurarea anarhiei și aducerea populației într-un așa hal de disperare încât să ceară, de bunăvoie, o altă stăpânire. Singurul fiu al gânditorului Stepan Trofimovici, Piotr Verhovenski, un cinic și un rebel, pune bazele unei organizații secrete, numită ai noștri, care se scaldă în violență și propovăduiește răsturnarea valorilor tradiționale. Nici mașinărie umană ca Stavroghin, nici escroc ca Piotr, Șatov, un învățăcel al dementului de Stavroghin, va înțelege cu totul altceva din lecțiile predate de maestru și va ajunge să-l substituie pe Dumnezeu cu poporul rus.
Este fascinant de urmărit evoluția personajelor și cum se transformă ele, în funcție de simpatiile și antipatiile lor, din oameni cu scaun la cap în rebeli nepericuloși și din nebuni cu șanse de vindecare în nebuni de legat. Ar fi păcat ca acest roman să fie citit și interpretat dintr-o singură perspectivă, cea predominantă, politică. La mai mult de un secol de cât a fost publicat, Demonii invită cititorul la autocunoaștere și la identificarea demonului care îl mână de la spate îndemnându-l să umilească sau chiar să ucidă. Spovedania lui Stavroghin, capitolul scris de Dostoievski după publicarea romanului, este cheia întregului volum și lămurește trecutul și trăirile personajului principal.
„Prin oraș începură să circule, bineînțeles, cele mai diverse zvonuri despre palmă, leșinul Lizavetei Nikolaevna și tot ce se întâmplase în acea duminică. Ceea ce ne miră însă cel mai mult fu repeziciunea și precizia cu care transpirase totul. Cine putuse s-o facă?” (F.M. Dostoievski, Demonii, p.241)
Magda Lungu, 17 iunie 2018
F. M. Dostoievski – „Demonii”
Editura Polirom, 2012, 816 pagini
Traducere din limba rusă de Nicolae Gane
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu